Îmi curg venele albastre sub tălpi.
Îmi pășesc viața la lumânare,
Atunci când marea mi se deschide calmă.
Îmi suflec mâneca, vrând să cuprind totul...
Apă și foc - pământ și
Vodcă, vodcă și iar vodcă
Fum, fum și cearcăne
Evadare...
Încercând să dau un sens vieții.
Vorbe și soarele ce apune deasupra noastră.
Holocaust -
Mereu în inimi,
Iar aerul ce-l respirăm -
Mi se deschide
Universul în formă de frunză.
Se încheagă
Sângele în ochi de atâta lumină.
Ființa triunghiului se lungește;
De un unghi
Îl trag eu în jos,
Până ce chipul de frunze
Mi se
Înclei lacrima pe obrazul funerar.
Pe străzi,
Sar peste gropile interminabile ale urâtului.
Scanez timpul obosit de clipe,
Întretăind lumina ruginită.
Scuip cuvintele din mine,
Vărsând culori
Ghicesc cuțitul înfipt în vârful muntelui.
Soarele zugrăvește-n roșu mânerul său de os.
Tabloul e simplu:
Un munte cu un cuțit și un soare-n depărtare.
Stau ochi mirați de-atâta orbire
Și-ți dau
IB