A doua metapânză despre Don

1. Se spune că era odată și o dată

Pentru că astfel de lucruri se petrec, bineînțeles,

În vremuri imemoriale

Odată și o dată – dar,

Se pare că, ele s-ar putea

la fel de bine și repeta –

Odată și o dată, se pare că

Era Cuvântul

2. De atunci multe lucruri s-au întâmplat

În esență aceleași

Cuvântul repetat în vremuri memoriale

3. Rețetar de reproducere a Cuvântului

Se pare că există o anumită rețetă

După care,

În momentul în care ți-e dor de El,

Îl poți repeta.

Nu există aproape nici o garanție de reușită.

Reproducerea poate fi absolut inacurată și deci

Absolut nesatisfăcătoare.

O dată invocat, Cuvântul s-ar putea să nu mai plece

Și să te bântuie pentru totdeauna

Șansele ca el să apară întreg,

Fără malformații congenitale,

Sunt aproape nule.

Iar rețeta este totalmente necunoscută

Vreunui pământean.

4. A venit din nou vremea lui Don

Vreme cețoasă, alburie, vreme fără cer

În care vârfurile clădirilor străpung neființa

Și se estompează în ea

E o vreme poetică

În care îl vom regăsi pe Don absent

Pentru că Don nu se regăsește în ea.

Poate e puțin prea melancolic

5. Moment în care se operează o ajustare a cantității de melancolie

După cum s-a notat deja, se pare că există o rețetă

Care, bineînțeles, trebuiește urmată întocmai

Un rețetar de invocație

a cuvintelor

Însă melancolia, aparent, se presară

După gust

6. Don stă așezat în fotoliu

Postură nu tocmai fericită

Dar pictorul e chemat să picteze la comandă

Așa că va trebui să-l redea întocmai

Don e preocupat de cu totul altceva

Iar prin fereastra-oglindă a lui Velasquez, pictorului

nu i se reflectă decât indiferența:

Don stă indiferent, așezat în fotoliu

7. Despre picturile care se scriu

E momentul ca pictura să semnifice din nou

Să se constituie ca lectură

Cuvintele se vor mângâiate, deci, de pensule moi

Pe toată suprafața pielii

Cu grijă, și îndelung

Până ce iau ființă

Din dorință.

Cuvintele s-au așezat lascive pe pat și visează

Visează mângâieri colorate

Cuvintele au febră și delirează

8. Între timp, Don își ajustează absența

Don se plânge de neființă.

Don colecționează în același timp, în cutia lui magică, cea cu patru camere:

Toate femeile lui Barbă Albastră – deghizat în Don Juan

Praf, mult praf, în săculeți de câte două sute de grame, de catifea, legați cu șnur aurit, grupați câte trei. Când are nevoie, scoate câte unul, îl desface cu îndemânare și… pfuuu…

Dispare în ceața lăptoasă de afară.

Margareta, din când în când, se suie pe mătură

Și îl caută prin praful de stele

9. Două cuvinte despre Margareta se usucă și mor

10. Margareta pictează

Ferestre pe stele

Margareta, ca să fim sinceri, îl pictează pe Don.

Margareta n-a citit cartea despre maestru și e autodidactă

Margareta mângâie cu mătura ei cuvintele

Până când ele se transformă în om

Cuvintele, toate, o înconjoară, o iau în brațe, dansează în jurul ei

Margareta își ia mătura și zboară.

Margareta mătură stelele.

Le strânge toate în săculeți mici, de cânepă, legați cu sfoară, grupați câte trei. Când e cazul, deschide câte un săculeț, prinde cu grijă stelele și i le așază toate în frunte lui Don.

9. Don continuă să fie absent în tot acest timp

Își trece mâna peste frunte, grăbit, și-și scutură stelele.

Stelele se usucă și mor.

8. Don apare ca o împunsătură de ac

În țesătura cuvintelor

Cuvintele, toate, se înfioară, foșnesc, tremură tomnatec, în roșu, verde și galben

Cuvintele sunt pătrunse ca de un pilon,

Prin șira spinării, până în moalele capului

Cuvintele aleargă pe pânză, lăsând în urma lor dâre de lumină

Margareta semnează cuminte, cu negru.

7. Despre Absența prezență.

Vom scrie ceva mai încolo.

8. Despre prezența absență

9. S-au spus suficiente cuvinte

consumate în rostire

11. Adevărul se afla între litere

Din pacate acest lucru e posibil doar în prezența lor

așa, ca la vorbitor

12. Prezența absență doarme mult, adânc

nu doare, e doar sterilă

e atotputernică și copleșitoare

e ucigașă

te transformă instantaneu în lutul mut din care te-ai facut

13. Infernul cu pisicile lui negre

E mijlocul de locomoție al margaretei

Dar unde e margareta?

14. Unde e Don

15. Nu mai e nimic

margareta s-a suit într-o zi pe matură

s-a dus după Don în măruntaiele infernului

15. Unde aflăm dacă Don era într-adevăr mort

16. O poveste bună trebuie să știe când și cum să se termine

Nu e și cazul acestei povești care-și caută mai degrabă continuarea

Această poveste nu dorește sa fie una bună.

vrea să fie o poveste obișnuită, cu copii și până la adânci bătrâneți