Ioana Popa

**** Peste liniste, liniste sa cada. Peste vesnicie, abisul nostru nestiu. Teama de culori…ne pierdem. Scari plane, cazuti si ploi. Te strivesc sub necuvinte Iti sugrum visele, esti tot ce

Catrene albastre scrise pe frunze vechi Cai alergând, Pietrele se zbat sub copitele tari. Timpul vremuie pe străzi fără de Dumnezeu. Cu măști de Iisus apar oameni ai răului Să mistuie focurile

Culorile s-au amestecat. S-au strivit acum de puținul timpului Dintre mine și tine. Fiecare va păstra nuanțele sale Ne vom privi Recunoscând culoarea celuilalt. Îmi vei lipsi nuanțat

Copile, acum cocoșii latră dimineața Iar zorile apun Dar tu aruncă-mă în mare Să mă sparg de pieptul păsărilor Căci nu sunt decât fum. Copile, vremea ne îngroapă Iar lupii urlă în

Inexistenta viață a unui soldat inexistent Se sting luminile pe pământ. La porțile cerului, Bătăi de necunoscute mâini. Bat soldați Ce au călcat cândva apăsat