ioana munteanu

Abia acum am vazut asta...is minunate pozele...Ma bucur sa aud ca mai sunt oameni frumosi care au venit acolo...si m-as bucura si mai tare sa stiu ca ti-a si placut ce ai vazut si auzit. Da, in acea zi am fost din nou golani si am cantat pentru, cu si despre golani..fiecare in felul lui. Emeric a ales dragostea, cea mai frumoasa si mai pasnica forma de protest, Cristi a facut din nou sa rasune in piata cantece pe care nu speram sa le mai aud cantate acolo, Gaza a cantat despre oameni si despre ale lor tare, iar eu...am incercat si eu sa fac cate ceva, ce-am stiut mai bine.

Erati la masa...eu am intrat...m-am uitat...o domnisoara a intors capul spre mine...vorbea un domn, cred ca avea si un microfon...un alt domn a venit de afara si i-am facut loc sa treaca...am iesit...am stat cam jumatate de ora pe afara...veneam de la servici..eram prea obosita ca sa am chef sa ma asez la o masa si sa astept acolo...am mai intrat odata..domnisoara (care statea cu spatele la scena si avea, cred, parul putin mai lung) s-a uitat din nou la mine...am iesit din nou...au venit doi tipi cu o chitara...au intrat...nu au stat mult si au iesit...am incercat sa aflu numarul de telefon al lui Gabi...nu am reusit...si la ora 9, vazand ca nu se petrece nimic, am plecat...pentru ca nu cunosteam pe nimeni acolo si nu prea am obiceiul sa intru in vorba cand nu sunt intrebata de sanatate, imi e frica de oameni si, desi nu imi convine nici mie sa recunosc asta, sunt genul care trebuie luata de manutza si prezentata ca sa devina comunicativa...am mintit?...pacatul meu sa fie...eu nu l-am vazut pe gabi...dar invizibila nu sunt si cred ca daca ar fi fost acolo cand am venit eu, la 8, m-ar fi zarit...sau daca venea cat am asteptat iara m-ar fi zarit ca am stat la poarta ca vitelu\'...imi cer scuze ca ati asteptat degeaba, ami ales ca din cate am vazut gabi m-a cam ridicat in slavi si nu e chiar asa cum zice el...atata am avut de zis...mi s-a semnalat ultima voastra postare si frumos mi s-a parut sa revin si sa va spun ca imi pare tare rau daca ati fost dezamagiti...o vara minunata va doresc tuturor...si pentru ca tot ce s-a petrecut m-a facut sa imi amintesc cu dor si roua de un om tare drag amintirii mele...S-au implinit doi ani de cand a plecat sa le cante ingerilor despre iubire. O sa il parafrazez, spunandu-va ce mi-a spus la randul lui intr-o zi cand credeam ca m-am indragostit:\" sa stii si sa tii minte ca toate iubirile adevarate si nepieritoare sunt, obligatoriu, secrete.\" Oare poti iubi mai mult dragostea?
Acum, cu adevarat, o piatra ce poarta numele lui tace.

\"Zboara o pasare cu numele meu,
zboara mereu
si nu sunt eu cel care sa-i lase
doar zarile mai luminoase.

Cade o frunza cu numele meu,
cade mereu
si nu sunt eu cel care sa-i spuna
-opreste-te, ca nu-i a buna !-(...)

Tace o piatra cu numele meu,
tace mereu
si nu sunt eu cel care s-o faca,
din dragoste, sa nu mai taca...\"
George Tarnea

Sunt sigura ca exista printre voi oameni minunati, oameni valorosi, pentru ca altfel acest site nu ar fi existat. din pacate, insa, ei stau in umbra, ca toti cei asemeni lor, nu isi fac simtita prezenta decat in cazuri exceptionale, in schimb ceilalti...Daca pentru simplul fapt ca am \"indraznit\" ca, mai in gluma, mai in serios, sa comentez ceva ce mie mi s-a parut a fi o incercare de a imita un poet nu tocmai genial, cand exista atatia altii care chiar merita, ca exesrcitiu, sa fie putin copiatil ,la stil, deci, daca pentru acest simplu si banal fapt, ca probabil am jignit o membra a acestui site, toti prietenii ei se iau de mine si, mai grav, ma acuza de plagiat clar, eu nu mai zic nimic...si va voi trimite la Eliad, cu dedicatie pentru poezie.ro, revista in care, acum un an, a fost publicata poezia asa-zis plagiata. Eu cam atat am avut de zis. Vorba prietenului Will, trag oblonul. Le multumesc celor care mi-au citit poeziile si au avut bunavointa sa scrie cateva randuri si le spun ca mi-au redat increderea in mine, macar putin.

Da, voi ati fost, nu neg asta, insa eu nu cunosc decat un om acolo si el nu a fost, asa ca nu puteam sa vin la voi, in plina sedinta de cenaclu si sa zic: \"Hei, m-a chemat cineva sa cant aici...\". Asta e. Imi pare si mie rau, vazusem acolo niste oameni pe care ii stiu doar din auzite si tare mi-ar fiplacut sa stau la un pahar de vorba cu ei. Alta data?...Nu stiu. Nu cred. Imi pare rau sa spun asta, dar deja fusesem avertizata ca nu e ceva serios si cine a facut-o stie tare bine despre ce vorbeste, a cantat de multe ori in Eliad, insa in seara de folk. Oricum, cu voi, cei care ati fost acolo, nu am nimic, departe de mine asa nedrept gand. Probabil la randul vostru ati crezut ca sunt neserioasa. Imi cer eu scuze si pentru persoana care a creat aceasta incurcatura..din nepasare sau din neatentie. Poate trebuia sa ii spun ca nu am obiceiul sa intru in vorba neintrebata si ca daca nu e acolo cand vin in nici un caz nu ma bag ca musca in lapte. Si iar trebuia sa ii spun ca, desi ar fi frumos, pentru atmosfera si pentru amintiri, nu tin neaparat sa cant in public numai pentru a ma face cunoscuta, eu cant pentru ca asa simt, pentru ca ma bucura bucuria celor ce asculta si lumina din ochii lor cand le spun ca stiu cantecul ce isi doresc sa auda. Atat. Cam lung comentariul meu si in mare parte inutil. Ce sa-i faci, asa suntem noi, coboratoarele din Eva. Inca o data, imi pare rau si imi cer scuze ca ati asteptat degeaba.

Ai sa ma ierti ca-ti scriu acestea,
dar noapte ingerii ne-au dat
spre a continua povestea
de care-n zi am cam uitat...

Si-ai sa ma ierti de iti voi spune
ca nu e greu sa pastisezi,
dar poezia e o lume
in care trebe\' sa creezi.

Si-acum te las cu ale tale
\"Iertari\", sa sezi la masa ronda
din Eliad. Dar tine minte:
Sunt doar femeie, nu si blonda...

Ai sa ma ierti ca-ti scriu acestea,
dar noapte ingerii ne-au dat spre a continua povestea
de care-n zi am cam uitat...

Si-ai sa ma ierti de iti voi spune
ca nu e greu sa pastisezi,
dar poezia e o lume
in care trebe\' sa creezi.

Si-acum te las cu ale tale
\"Iertari\", sa sezi la masa ronda
din Eliad. Dar tine minte: Sunt doar femeie,
nu si blonda...

ultimele doua strofe pe care le-ai scris sunt super-tari, nimic de zis, chiar daca finalul e putin prea...masculin, ca sa zic asa :)
daca intentia ta, de la bun inceput, ar fi fost sa il ridiculizezi pe paunescu, era genial, asa, nu au valoare decat in acest context

Ai sa ma ierti ca zborul ma-indeamna
Spre alte blande zari sa hoinaresc,
Si cand se lasa zarea inspre toamna
Pe tampla ta aripa-mi incalzesc?

Ai sa ma ierti de dorul greu de tine?
Ai sa ma ierti, c-asa-i firesc si drept...
Eu, lung blestem si lunga alinare
Iertarea ta cu noptile-o astept...

Ai sa ma ierti de tot ce-i rau sau bine,
De ura, de cuvant, de Dumnezeu
Si cand pleca-vei sufletul spre mine,
Iertarii tale paznic voi sta eu...

\"Tu sa ma ierti de tot ce mi se-ntampla,
Ca ochii mei sunt cand senini cand verzi,
Ca port ninsori, sau port noroi pe tampla,
Ai sa ma ierti, altfel ai sa ma pierzi.

Ai sa ma ierti ca sunt fatalitate,
Ca trec peste extreme fulgerand (...)\"

Suna cumva cunoscut?
Daca ai adauga strofele astea la \"Iertarile\" lui Paunescu, nimeni nu ar sesiza diferenta si ar crede ca a mai scris ala o continuare. Parerea mea e ca mai bine scrii tampenii originale decat versuri bune aproape plagiate.

Si uite asa, noi, cei chemati sa cantam, am venit...si nu am gasit nimic sau pe nimeni. Am plecat tristi si ne-am gandit ca daca oamenii din tara asta ar fi ceva mai seriosi, poate lucrurile ar merge mai bine.