ioana matei

tresar atingeri... și carnea cuvintelor tace trupul unui sens...

trupul uitării filtrează lumina prin zgomotul clipei sunet nenăscut și oamenii mor de la răsărit la apus cu încă o noapte nonsens...

fluturii tac fluturii colorează și... Dumnezeu nu greșește...

viul, moartea muririi? moartea, visul trăirii? (există viu în moartea povestită de viul morții celuilalt? se poate muri în moartea unui vis?... despre viu...despre moarte...)

cuprinderea- întoarcere în tine sau plecare spre nicăieri niciodată...

pământul cade în prăpastia rostirii... de... sine...

orizontal cuvintele mușcă din tăcerea unui sens vertical...

un gunoier trăiește minunea din pubelă... poetul din poetul din poetul din...Poet!

urcă înaltul coboară uitarea...

cercul coboară din cerc într-o singură parte... memoria trupului g â t u l de lebădă m u t . . .

sensul nonsens...

drog o venă se tot plânge... în zadar... \"vai, domnule, eu sunt o capilară!\" iar acul, filosof, înțeapă iar... \"hai, ciocu\' mic, e-o chestie similară!\"

nu mai am chip... și credeam că pământul e rotund!...

vis în tăcerea...tăcerii...

mireasă unui cerc o linie...

plâng și râd în Aceeași Privire...

jocul se joacă de-a jocul...