Când ploaia lacrimilor tale m-a udat,
Am așteptat uscatul și am tot așteptat,
Nu o pot opri, nu o pot evita,
Mă undui și mă plec ca un sclav în fața ta.
Mi-am pierdut și drumul și dorul în
Când ploaia lacrimilor tale m-a udat,
Am așteptat uscatul și am tot așteptat,
Nu o pot opri, nu o pot evita,
Mă undui și mă plec ca un sclav în fața ta.
Mi-am pierdut și drumul și dorul în
Printre atâtea lucruri neâmplinite,
Cu atâtea povești despre destin,
Viața noastră nu-i decât o picătură,
Ce se revarsă în marele bazin.
Totul pare doar de armătură,
Aici nici vorbă de
La început îți auzeam doar pașii,
Simțeam dorința infinită
De a te intalni.
Ești asemeni cutiei Pandorei,
Așteptam în fiecare clipă
A te descoperii.
Venirea ta mi-a fost
Prima rază calie de
II