Poezie

Idila anotimpurilor

O iubire simtita din perspectiva trecerii anotimpurilor.

1 min lectură·4 aprilie 2011

Mediu

La început îți auzeam doar pașii,

Simțeam dorința infinită

De a te intalni.

Ești asemeni cutiei Pandorei,

Așteptam în fiecare clipă

A te descoperii.

Venirea ta mi-a fost

Prima rază calie de soare,

Plină de aromă,parfum și de culoare.

Ai aterizat in suflet

Ca o însamânțare,

Și ușor,ușor crește iubirea, ca o floare.

Am început sa te descopar

Pas cu pas,sau cel pițin...

Așa lasai de ințeles.

Apoi mă lași sa simt

Caldura ta mistuitoare,

Asemeni perioadelor caniculare.

Apoi ușor,ușor

Începi să te răcești,

Iar pașii tăi spre mine,

Începi să-i rătăcești.

Încetinești pe drum,

Și te oprești,

Rămâi amorțit asemeni toamnei,

Nu te mai trezești.

Mă îndrept spre tine,

Întrebandu-mă, ce am facut

Să nu mă mai dorești.

Ajung în dreptul tău,

Te iau de mână,

Privirea ta e înghețată,

Nici nu mă privești.

Iar când te strâng în brațe,

Răceala ta mă îngheață,

Mă doare!...De ce nu mă iubești?

00861

Ioana Ianc. “Idila anotimpurilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-ianc/poezie/13976744/idila-anotimpurilor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.