Hanna mai pune pe usa un cal

Râde ca fiara pornită la pradă!Astăzi,cu mine va începe exterminarea. Hanna a mai pus pe ușă un cal... Nu! Nu!Din capătul celălalt al coridorului începe povestea. Acolo au pus bucățica smulsă din mine.Pentru care am lăcrimat,cândva.Dinspre frumusețea ei inegalabilă,cu șirul istovit de medici,îmbrăcați în zdrențe sure,ca bucătarii. Negri.Ochii ei sunt negri.Cu ei trebuie să vadă înafară.Înlăuntru,ce-o fi?! Vaca!Nu știe să calce pas drept.Merge întorcând grumazul,să nu mă piardă.Zăngănind un pumn de chei,pentru a-mi testa rezistența.Trebuie să îmi re-pet numele.A treia oară,îi re-pet numele. Ma-ma!De fapt,sunt ma-ma.M-am lăsat potcovită de viață,să fiu ma-ma... Mă dilat.Una câte una,din umeri,vor sări mâinile.Genunchii,se vor frânge.Să scap,m-aș sui în vârful de plop... Nu,nu pleci nicăieri!Vom sta amândoua.Pe gol.Vom intinde golul și îl vom croi.Pat,masă și pâine.Ne vom acoperi cu pătura din gol,spunându-ne povești înflorite. Hanna a mai pus pe ușă un cal... Iar tu,pe calul sur,galopezi mai departe.Strigându-ți mama.Când mama încearcă să descopere golul. Voi sparge!Vaca!Neuron cu neuron,vaca!Să-mi iau golul.Pentru că ție nu îți trebuie altceva.Nu îți trebuie altcineva. Ah!Zburdă!Copila apucă de margine golul,cu mama,și zburdă. Hanna mai pune pe ușă un cal...