Poem cu doamna M.

Doamna M. consideră că sunt happy pentru că stau acasă și pot să-mi ud 8 ore lucrătoare pe zi palmierul de la capătul Sideboard-ului alb sau să-mi caut alte estetici celor 7 ferestre pentru mine-zice dumneaei- o puzderie de fugari de război chipeși (sau, mă rog, alți migranți) vor fi gata curând să-mi dea papucii să-mi perie dinții să-mi tragă pamperșii să-mi fiarbă Nudeln etc. când va fi cazul pentru că ei de fapt vor contribui la asigurarea firului existențial al națiunii mie trebuie să-mi tacă pliscul -tot articulează doamna M.- pentru că geamul spart de la baie nu înseamnă mare lucru într-o lume eronată iar esența reușitei azi sunt asigurările față de care trebuie să prind simț euforic cu dioptriile mele -continuă doamna M.- trebuie să văd clar flegmele de pe trotuar și să nu mai cad în ridicol deoarece făptașii acestora scrâșnesc din dinți la nenorociri adevărate și n-au chef nicio secundă de intoleranțele mele tot ce e viril și la lungime de braț de mine poate crea efecte nedorite chiar și violuri pe care le pot stopa (-subliniază doamna M.-) stând în casă în special după orele amurgului când pot avea fericirea să-i vad inimioara făcută cu degetele în fața brustului la jurnal iar dacă mă duce capul și rosmarinul îmi întărește circuitele (că doar n-am eu sângerări pe creier cât alții) să pun burta pe (limbi) orientale în loc să mă vait că mi se tembelește legătura cosmică dinspre terasa de la REWE în fine intru sub duș să mă dezmeticesc un pic... dar eu tot cred că doamna M. trăiește în alte dimensiuni spațiale