Poezie

ODÃ

1 min lectură·13 iunie 2007

Mediu

În umbra ridicată din mormânt

Ori în suflul frunzelor căzute,

În marea plânsă peste amintiri

Și-n albul foii

Te văd zâmbind.

Cuprins de frig și de durere

Cu chipul mort,

Încerci să fugi de mine...

Te răstignesc în privire

Și te condamn la veșnicie.

Căci prea departe te-ai ascuns

Iar căutarea n-o mai vreau.

Și cânturi amare ascunse-n lacrimi,

De foc udate și rupte din zbor,

Cu gânduri murdare

Aduse de prăpăstiile morții,

În timpuri uitate,

Acoperite de praf

Îti pun la picioare.

Căci prea târziu e-acum să cred

Că speranța există

Sau moartea-i departe.

Om sunt și eu!

Și ca orice om, am învățat să mint...

Și lupt cu amintiri,

Mă-nec de dorul tău,

Iar moarte-mi dă târcoale.

Nu mai rezist!

E prea târziu!

Te mint,

Te uit și te urăsc...

Dar ție mă închin,

Căci te iubesc!

001.652

Ioana Furtuna. “ODÃ.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-furtuna/poezie/1731385/oda

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.