ioana demeanu

Când umbletul meu de goală prin casă va mima a strangulare și Când în sfârșit voi fi zdrobit struguri sub acele picioare goale Tu mă vei apăra de acele idei colorate și strălucitoare ca niște

despre tine? despre rictusul azvârlit în neștire despre colțul plecat al ochiului mâncat de mine și de alții despre continentul pe care îl arăți din când în când cu vârful degetului despre

Omul încălțat e veșnic încălțat către mai departe/ Omul încălțat e un nepământean pământean al lucrurilor vagi pentru că știe unde se află Ibricul Roșu/ Omului încălțat îi place amestecul pitic de

Poate iti lipsesc ca o cratima la inceput de primavara. Poate ma prefac numai ca-ti sterg urma. Poate ma simt complicata ca un smoc da fan. Poate Pamantul sta si scrie singur cel din urma

Iubitul meu e un idiot. Mă face fericită. Iubitul meu stă pe prag și crestează timpul a vindecare. Iubitul meu se simte pește alunecos în măruntaiele mele. Iubitul meu mă poartă ou pe ceafă și