Omul încălțat

îmi place omul încălțat.eu îl văd ca pe o frică.
pentru că este
\' un nepământean pământean al lucrurilor vagi \'
și
\'îi place amestecul pitic de jardinieră și nu voluptatea apei în glastră\'
sau
\'te învață cum să orbitezi în lumea prea stricată\'
oricum foarte bună masca de imagini care lasă prea puțin cititorului să vadă.dar totuși admiră ceva frumos(preaplinul acela însă e \'prea\' nichita).
p.s la mulți ani pt 21
seară bună

Mulțumesc pentru citire.
din păcate frica îmi pare mai mult a mea decât a omului în...
p.s.prea îmi place Nichita
Urări de bine

mie mi-a placut zicerea de aici pentru ca are o nonsalanta (semn de libertate) aparent jucausa (ibricul rosu) si pentru ca e o progresie catre simplitate (pe care o si mentioneaza in final, intru accentuare).
\"pamanteanul nepamantean\" si \"amestecul pitic de jardiniera\" mi-au sunat nitel disonant, raportate tocmai la nonsalanta despre care ziceam.
dar tristetea repetitiei si a incadrarii pe care o realizeaza primul si penultimul vers, acel \"nu atinge\", precum si acceptarea fara dubiu (mai, noiembrie) imi spun ca despre acest om aceasta autoare va mai avea de zis.

Povestea asta cu talpile, papucii, sandalele si bocancii este un pic in alte nuante. Banuiesc insa ca-i vorba de altfel de oglinzi si aceeasi gradina. Ziceam: incaltati trecem prin viata uitand de memoria piciorului descult... ti-am spus aici de-o uitare... restul vin de la sine... vezi usa? o deschizi singura...

Pesemne l-am ingreunat cu \'nitel\' prea mult pamant si usa va trebui sa o deshid singura...
Sper ca voi mai avea a zice.