Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

Înmormântarea întrebărilor cu fire de aur

2 min lectură·
Mediu
Dinastia clipelor frigorifice mișună fecund în imaginația mea cu libelule moarte. \"Te cunosc\" îmi șpoteau când erau vii, dar am uitat că lumea e praf de stele bacoviene și triste și melancolice și suspinate și pline de nimicul ceasurilor dezumbrite de coama bucuriilor de a trăi. Nu e nimic și nimeni, e vechea înspumată iluzie de a fi.. Tradu-mă cum vrei :cu sau fără cuvinte. Cine mă întelege ce sunt? Nici eu, nici tu. Rămâne de văzut dacă iubirea îmi va dezlega ființa de lanțurile pubertății de iluzie ca să nu mint, ca să nu înțeleg, ca să rămân copilul pe drumul cu deșertăciune. Îmi voi prescrie ca pe-o rețetă testamentul și vă promit că mă voi măcina prin mașina de tocat carne în mii de bucățele de idei... mă veti găsi ori nu e treaba voastră. Totul se crede dezlegat de om, dar nu e Totul închis în cercuri deschise de materie umană și în cercuri sumbre de noi? Cercul, o linie curbă închisă, perfect în sine este de fapt o limitare, deci imperfect. Mă contrazic în paradoxuri prea fine, prea șubrede? Crucea este libertate de cercul sfărâmat, eliberare de cerc, eliberare de limitare...iar noi, umanul efemer suntem limitări de libertăți și libertăți de limitare... Se deschide universul la mii de kilometri de iluzii depărtare.. Noi ne topim în timp de trecut și zburdăm inocenți pe plaja cu sunete de libelule moarte. Ne dezumbrim de fericiri și rămânem seci de lume. Oare sunetul nostru după moarte rămâne suspendat în sus de un vârf concentric suspus vătămarilor de cer? Cred că uneori totul este perfect în imperfecțiune. Uneori soarele răsare de la vest. Uneori polaritatea pământului se schimbă, uneori noi plouăm în mii de cuvinte incolore când culoarea există doar pe catargele unor impresionante povești de suspine, alteori lumea se mișcă rotund în cataplasme de minuscule idei. Si memento mori, și carpe diem și dolore ipsum se împletesc în truditele ziduri de monastiri cu Ane și Manoli. Ne rămâne zâmbetul și puterea slăbiciunii de a fi. Cum să mă prefac în mine? Cum să exist ca om? Cum să respir viața? Prin ce punct? Alb? Negru? Galben? Mov? Cum să înțeleg rugăciunea către divinitate? Cum să dezbrac firele nopții de lumina lunii? Cum să mă mișc pe plaja libelulelor moarte? Cum?
045
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
381
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ioana Camelia Sîrbu. “Înmormântarea întrebărilor cu fire de aur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/proza/72617/inmormantarea-intrebarilor-cu-fire-de-aur

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@radu-carageaRC
Radu Caragea
Ma bucur ca revin exact la tanc pentru astfel de texte. Este totusi un adevar ca asemenea literatura este pe cale de diparitie inclusiv pe site. Unde sunt vremurile bune- cu Nic, cu tine, Camica, cu maestrul Dorun si cati altii...Sigur ca noi inca mai scriem, dar a trecut timpul peste noi si-a pus un val de ceata, asa imi pare mie. E un sentiment, nu un adevar, probabil.
Extrem de frumoase cuvintele asezate aici, o traire calda si adevarata...
Iti multumesc pentru lumina ta.
Cu drag,
I.B.
0
@ioana-camelia-sirbuIS
Draga Ioan Bancila, de cand nu te-am mai vazut pe meleagurile mele, de secole....Ma bucura de gandurile tale si mi-e dor si mie de acele vremuri. Eu nu ma pot opri din scris, pentru ca , probabil, ma invart intr-un cerc vicios al creatiei... nu ma pot opri din scrsi chiar daca poate sunt putini cei care ma citesc, sau le place stilul meu.
In aceste randuri sunt niste meditatii de ale mele, care dupa indelungi pendulari nu au ajuns la nici un raspuns, si m-am gandit ca viata este la fel.....Ma bucur ca ti-a placut senzatia, sentimentul de aici care pentru mine e doar o stare de viata...continua...
0
@radu-carageaRC
Radu Caragea
De altfel, nici eu nu pot sa nu scriu. Katharsis? Poate...nu cred insa intr-un cerc vicios al creatiei, mai degraba intr-o spirala ascendenta, prin care ajungi in acelasi punct, doar ca mai inalt, mai aproape de absolut...si nu asta cautam toti?
Cu drag,
IB
0
@ioana-camelia-sirbuIS
Ioana Camelia Sîrbu
Draga Ioan Bancila, uneori la mine este katharsis, in majoritatea cazurilor...numai ca poate ar trebui sa fie mai mult decat atat...Nu mai am e-mailul tau, cum am putea sa ni-l dam fara sa apara aici, ai vreo idee, as dori sa iti scriu mai mult...
0