Poezie

Elegie crasă

1 min lectură·1 octombrie 2004

Mediu

Larva gândului meu se zbate într-o rimă.

Zâna n-o atinge cu bagheta-i să respire.

Eu doar exist melodramatic într-un doar.

Simt cum zbier tăcut în cămăruța goală

Lângă nebunia ce zace dezbrăcată pe masă.

Înțelegi cum zgâriu foaia albă cu penița fără cerneală?

Înțelegi că noaptea, luna nu-mi mai e ideală?

Înțelegi tristul ce mă îmbracă frivol cu scoarță de singur?

Urletul mi-e fără ecou, fără aer și fără erou.

Taci, nu-mi mai explica ce-nseamnă \"fără\"!

Explică-mi povestea cu bine și rău,

E ușoară și clară!

Ce trebuie să aleg între scrum și țigară?

Ce trebuie să aleg între băutură și beție?

E doar \"eu\" un substitut pentru \"tu\"?

E doar \"sclavă\" substitut pentru \"iubire\"?

Sau \"dragostea\" e doar substitut pentru \"egoism\"?

Tremur de frig, mi-e frig de vară,

Mi-e ger de iubire, mi-e lacrima amară

Mi-e rimă fără sens, mi-e poezie goală...

Mi-e dor de \"tu\"-ul din enunțul meu

Mi-e dor de \"tu\"-ul din enunțul tău...

Mi-e dor să mă îmbrac în îmbrățișarea ta...

Mi-e prea liniște-n singurătatea mea...

Dar, nu mai știu nimic...

Acum, înțelegi cum zgâriu foaia albă cu penița fără cerneală?

002.254

Ioana Camelia Sîrbu. “Elegie crasă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/88777/elegie-crasa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.