Poezie
când îngerii șoptesc uitând de aripi
1 min lectură·
Mediu
Cât de mult ți-aș atinge șoaptele
-cu zâmbetul meu către tine, stingher,
cu melodia viselor mele!
-am învăța zbor prin aripi de înger...
te caut cu teamă pe sub geană,
-te privesc cu atâta amărăciune,
cu slăbiciunea de-a fi, umană,
-să te-ating prin șoapte de rugăciune,
să-ți pot vedea ființa printr-un gest
-când îmi simt fiecare strop de celest
și să te iubesc pur, fără noimă...
-luminând spre tine-n ritm de inimă!
Omul:
Cât de mult ți-aș atinge șoaptele
cu melodia viselor mele!
te caut cu teamă pe sub geană,
cu slăbiciunea de-a fi, umană,
să-ți pot vedea ființa printr-un gest
și să te iubesc pur, fără noimă...
Îngerul:
-cu zâmbetul meu către tine, stingher,
-am învăța zbor prin aripi de înger...
-te privesc cu atâta amărăciune,
-să te-ating prin șoapte de rugăciune,
-când îmi simt fiecare strop de celest
-luminând spre tine-n ritm de inimă!
002.372
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “când îngerii șoptesc uitând de aripi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/85473/cand-ingerii-soptesc-uitand-de-aripiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.