Poezie
Pronumele nehotărâte la telefon
1 min lectură·
Mediu
La la la la la la la
tra la la la la la
hop și iar hop
Cântecul acesta m-a învățat
Nimeni.
Să fie arestat!
Mi-a rupt o venă când
m-am născut Oricine.
Mi-a rupt-o, nebunul,
când i-am spus că nu-l iubesc!
Poftim? Nu înțelegi?
Mă cheamă Oricine...N-ai știut?
Alo? Cineva?
Salut! Nimeni m-a părăsit...
Sunt acasă cu Singurătatea...
Vino, prietene...
Fiecare tocmai a plecat
Mi-a adus vodkă,
Mi-a spus să o beau cu Cineva,
în cinstea lui Ieri,
ce-a murit în brațele lui Azi.
Era umilitor să-l chem pe Nimeni,
L-aș fi zdrobit între silabe.
L-aș fi dezlegat cu cheia pe ușa lui Ieri:
A trecut, a trecut, a trecut.
M-a mângâiat usor pe frunte cu un rid...
Și a plecat...
Nimeni mă părăsise...
Tra la la la la la
Ups! Ce m-am mai împiedicat!
De-o virgulă a lui Unu...
Nimeni încă o mai iubește pe Singurătate...
I-am spus să fugă după el...
Și-acum nu pleacă până nu vii tu.
Hei, vii?
hai, că mă grăbesc.
Vino, Cineva, să bem în cinstea lui Ieri.
Poate vine Mâine după Singurătate
Să o ducă lui Nimeni...
Cineva, vino!
046.431
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 187
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Pronumele nehotărâte la telefon.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/60991/pronumele-nehotarate-la-telefonComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ARARAndrei Radu✓Titlul este fara doar si poate intersant; continuarea nu e mai prejos, reusind sa multiplice imaginea unui mit homeric (vezi scena cu Polifem) in lumea salungeriana a telefonului. Totusi eroarea pe care o depistez este o abstractizare prea accentuata, o mis-en-scene a esentelor (Singurătate, Ieri& co) si o intruziune in filozofia de suprafata (\"a înmormântarea lui Ieri/A murit...ucis de Azi.\") S-ar putea ca o sporire a ludicului sa fie utila acestui poem.
0
ISMultumesc, in primul rand de parere, ma bucur cand mi se fac observatii pentru ca sunt in incercare de autodepasire...Voi mai reciti si voi reveni asupra formei sale...
0
ASPfiuu... am ametit:)
Da, poezia e ca un labirint de pronume nelinistite si nehotarate care se alearga mereu cu un pas inaintea ta. E o poezie care se citeste repede, fara sa te intorci, fara sa intorci capul; cu fiecare vers citit poezia devine tot mai scurta, ca in final sa-ti aduci aminte doar versurile de care ai nevoie.
Ce pot sa spun? E cel putin interesant !
Aleks
Da, poezia e ca un labirint de pronume nelinistite si nehotarate care se alearga mereu cu un pas inaintea ta. E o poezie care se citeste repede, fara sa te intorci, fara sa intorci capul; cu fiecare vers citit poezia devine tot mai scurta, ca in final sa-ti aduci aminte doar versurile de care ai nevoie.
Ce pot sa spun? E cel putin interesant !
Aleks
0
ISMultumesc Aleks, de vizita, si chiar asa am vrut sa fie, este un vartej viata, dar viata cum te ia, si cum nu te ia, omul simte doar subiectiv totul, si mai mult ce doreste el
0