Poezie
Alpinism prin păcat și căință
1 min lectură·
Mediu
Claustrofobia de mine, într-un pocal sălbatic,
Se-nghesuie cu nălucile zvârcolindu-se molatic.
Sunt chiar și mâna ce ține îmbietoare pocalul,
Și gura ce îndeamnă sorbirea nebuniei cu paiul.
Când gustul de zbor al suspinelor din vise campare
Îmi zvântură brumă-n puterea slăbiciunilor amare
Mă pierd în culmile-adâncite-n păcat.
Savurez apoi sadic regăsirea eu-lui vindecat
În iertarea ochilor ce mă dezarmează dimineața.
Brațele Tale părintești suferă omenirea toată.
Acum mă rog. Mi-am blestemat înainte crucea-n șoaptă,
Cutezând a urca iar și iar toată culmea greșelii
Și toate piscurile crunte-ale-ndoielii.
Căci, Doamne, ce-nseamnă-a crede doar în mine...
Dacă nu a te trăda pe Tine?!
001.871
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Alpinism prin păcat și căință.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/59810/alpinism-prin-pacat-si-caintaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.