Poezie
Mușchii parantezelor
1 min lectură·
Mediu
cu semnu-ntrebării-n lacrima minții,
crâcnindu-mi emoția-n pleonasme,
să-ți eliberez sufletul prizonier din basme,
în gratii de paranteze mi-am distrus dinții.
tu știi ca te mai aștept și-acum cu dor?
Purtându-te peste mări și țări în lauri,
în inimă și-n rațiune protejat de balauri,
te-am exclamat în parantezele viselor.
și nu te-am mai întrebat niciodată
dacă mi-ai fi prins steaua căzătoare,
dacă mi-ai fi așezat-o lângă soare,
știind că ți-ai arde palmele-n bolta-nstelată.
nu înțelegi cum parantezele mă strâng
ca menghinele-n patul lui Procust
cu limite ș-alungiri pe patul robust?
hai, vino, stai lângă mine, fii blând!
035.319
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Mușchii parantezelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/57667/muschii-parantezelorComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
unora le place basmul si nu vor să iasă din el.
Steaua căzătoare de ne-ar fi prins-o vreodată
Niciodată nu vom mai sti, niciodată...