Poezie
Secundele ofilite
1 min lectură·
Mediu
Eu, la tine-n brațe, pierdută,
Număram secunde:
una, doua, trei...
Se ofileau prea repede...
Le țineam strâns în pumn,
și vreo lacrimă pe obraz
încerca sa le-nvie.
și-apoi cu petalele lor rasfrânte
peste pozele noastre
ca niste grimase bete de răutate,
se ofileau.
Dar
La tine-n brațe, acolo,
Secundele se ofileau prea repede.
Þineam ochii strâns închiși
Si lacrimile-mi inundau regretul,
fiecare repetând, repetând \"adio\"
îmi tortura fiecare ochi,
și lacrima mă doare când nu-mi sugrumă
secunda
aceea
reținută
aici,
în piept,
undeva,
într-un loc dorit închis.
Dar e atât de larg deschis
încat mă doare curentul de aer rece.
Circulă haotic prin realitate.
Se vede prin geamul spălat cu apa sarată.
În brațele tale, aseară, când dansam,
Mă mistuia dorul de nevroze urlate,
Căci, nu puteam să suspin decăt un dor,
Să nu crezi că lumea se deșiră mărgăritar
prin orice pleoape.
Doar printr-a mele-ti suspină
tristețe și dor,
doar printr-a mele curg
lacrimi neșterse de tine.
023.580
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Secundele ofilite.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/40833/secundele-ofiliteComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ISda, asa este...
dar atunci cand iubirea NU este împartasita secundele se numara, pentru ca se apropie sfarsitul...si cand secundele zboara inseamna fericire, se duc...
dar atunci cand iubirea NU este împartasita secundele se numara, pentru ca se apropie sfarsitul...si cand secundele zboara inseamna fericire, se duc...
0
...iar atunci cand ne luam adio de fapt nu ne despartim, cumva iubirea ne ridica