Poezie
Dă-mi, Doamne, și mie-o frunză!
1 min lectură·
Mediu
Într-un mare amfiteatru, plin ochi, vezi, auzi
un pai. Lung și țanțoș, zburând de colo-n colo...
toți îi admirau evlavia de grâu golaș
urcându-l la rang de Scorbură Uscată.
câte-un Pai deștept,la fel ca el, cu rang înalt
se mai împiedica de câte un Butuc.
Se lovește, cade, mai șchioapătă o vreme,
ș-apoi nu-nțelege imaginea văzută...
de-un butuc mic, nu de o scorbura înaltă?
se sprijină pe un picior, se scarpină-n cap,
și c-un lustru savuros de pai suflat de vânt:
Ce-i de făcut? Butucul ăsta nu-i de-al lor!
\"să mă sprijin pe celălalt picior\".
stă Paiul, mai gândește, și-aude ca prin vis:
o ploaie rece și bine-venită cadea...
Poate mai înflorește ca ș-odinioară!
Butucul... stă-n loc cu rădăcina sa,
tare-ndurerat de la tăiere aștepta:
\"Dă-mi, Doamne, și mie o frunză!\"
002.753
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Dă-mi, Doamne, și mie-o frunză!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/24872/da-mi-doamne-si-mie-o-frunzaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.