Poezie
Nuca despărțirii
1 min lectură·
Mediu
Aș ridica receptorul
Și-aș forma numărul tău:
Unu.
Aș sădi sunetele-ntr-o lună
La care i-aș fi lup.
Dar eu sunt,
Căci sunt,
Un lunatic
La care tu-i ești luna.
Doar șterge-mi cratima de lângă tine
Să nu mai îndur depărtarea…
Vreau să te strâng în mine
Cu toate coastele mele.
Aerul mi-e scund de-acum
În fiecare melodie ce-o ascult.
E ora-n care cad cuiele-n plămâni,
Ciocanele se trântesc peste dălți
Pentru singurătatea de a deveni.
012.725
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Nuca despărțirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/243640/nuca-despartiriiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Drept semn al trecerii pe aici las simpatia mea pentru aceste imagini deosebite:
\"Căci sunt,
Un lunatic
La care tu-i ești luna\"
și mai ales:
\"E ora-n care cad cuiele-n plămâni,
Ciocanele se trântesc peste dălți
Pentru singurătatea de a deveni.\"
Lecturi și scrieri inspirate în continuare!