Poezie
Despre alter-ego-ul nimfei Luliki
1 min lectură·
Mediu
Am folosit ultima dinamită să-mi distrug turnul.
De acolo puteam vedea însă tramavaiele ce mă duceau la lucru.
Puteam crede că sunt mereu cu tine.
Cu atâtea dinamite mi-am luat singură vălul-valul
Ce l-am dus până la beție.
Unde am înțeles că nu sunt eu.
Seducătoare, snobită, subjugată
Dorită, demachiată, dezrobită.
O dinamită mi-a născut-o pe ea:
Luliki
Eu sunt ce a rămas:
Restul dorințelor neavute, neîmplinite, nedispărute
Luliki mă învață să exist în gri,
Mă învață să citesc negru
Și mă lasă să scriu .
Luliki mai crede că se joacă un tabu
Scoate secretul, îl dezleagă și-l spune.
O doare mereu jocul, dar îi place.
Si își citește fabule creole
Le rânjește, le hohotește
Și ultima dinamită
o spulberă puternic
Peste tramvaie și peste el
005.020
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Despre alter-ego-ul nimfei Luliki.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/214637/despre-alter-ego-ul-nimfei-lulikiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.