Poezie
Balada zalelor de fier
1 min lectură·
Mediu
Sunt atitudinea clară față de război,
Scutul ce te iubește de parcă te sufocă…
Uneori seamăn a fi pendula ce măsoară greșeli
Ca și cum n-ar trebui să măsor timpul,
Pentru că eu mă scurg în fiecare zi pe ceas
Așteptând clipa când primesc sărutul,
Îmbrățișarea ce mi se cuvine mie,
Îmbrăcându-mi datoria de soție
Ca pe zalele de fier.
Eu stau străjer sentimentelor mele.
Le urmăresc, le chem, le-arunc, le uit și le iubesc.
Nuditatea mi-e-ncarnată cu zale?
În loc de sfârcuri să am buzdugane?
Oare cât de mult înspăimântă goliciunea
Când arăt a zmeu, a mitul meu uitat:
Meduza goală. Meduza care mi-a murit în tinerețe,
După cum știți, Perseu a maltrat-o.
Mereu nimeresc să fiu altcineva decât sunt:
Parcă aș fi sperietoare de muze,
Bântuind casa de nebuni cu barbiturice…
Și dacă, atunci când dormi cu spatele la mine,
Degetele și-ar vopsi unghiile-n negru,
Ce-aș fi?
Femeia de acum, are umeri de munți,
Are sâni fără lapte
Și miere amară pe buze
Și patul e plin de erotism ocult,
Cu tantrice mâgâieri de așezat pe spate…
Sună mistic toată femeia asta
Deși stă doar întinsă-n pat și doarme.
001.920
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 191
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Balada zalelor de fier.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/1817230/balada-zalelor-de-fierComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.