Poezie
Crucial
1 min lectură·
Mediu
Când mă simt singură
Îmi chem centaurii
să lupte
Mă joc de-a corcitura
și-n coama lor mă-mbrac,
Sar coarda cu vecinele
și joc elastic:
Mă las scuipată-n obraz de ele,
Mai târziu suspin eu, fără glas,
Mai tac o tură și mă duc…
Înspre maturizare.
Când mă simt singură
Îmi chem mișelește
Un alter ego
Să știe de-a ce să se joace și când
Să știe a scoate niște gheare
Din corcitura mea
Știu că vor crește mari
Și le va părea rău
Mai ales pentru că
Le-am întors și celălalt obraz
Și-au mai scuipat de vreo cinci ori…
Acum nu mă mai joc cu ei,
sunt mare…
Mi-a trecut.
012.920
0
am citit un text plăcut, cu urcușuri și coborâșuri poetice din cele mai diverse!
este cu adevărat un text din care jocul scenic pe care încerci să-l realizezi este unul care capătă nuanțe, iar scenariul după care pare a fi construit discursul tău poetic ascunde în spatele măștii alte măști ale eului poetic, care volens - nolens trebuie acceptat ca atare și trebuie în primul rând să ai în vedere, tu ca lector, violența ușoară a imaginilor (a nu se înțelege că nu sunt imagini în conformitate cu discursul poetic abordat), cu alte cuvinte am întâlnit un text care pornește de undeva de jos înspre maturitate - maturitatea creației!
petru sebastian hamat