De-a martirii

cu silabe

cu săbii

cu sunete

cu degete

cu mătănii

chemați cadavrele-n iarna mormântului

indiferent de ziua morților

martirii iubirii

înjunghiați de cotidian

se urlă-n același război

de milenii

pe brațele abisului

până la ultimul sunet al conjugării

te-aș spera

să fiu vie destul

să te mai văd rostindu-mă

în vers

de-a muza

de-a buza

de-a lăuza

unui nou sentiment