Poezie
Crunt de tangibil
1 min lectură·
Mediu
știu că nici un Nemo
nu m-ar zări prin vis
cum l-am privit eu:
a gest, a silabă, a suspin.
Nu-s nici măcar o cifră,
pentru că-s excepția
tuturor semnelor grafice:
sunt și nu prea...
Vă rânjesc acum, puțin,
din colțurile mele de a fi:
Trăiesc abstract...
Degeaba mă vedeți,
nu sunt tangibilă și
n-am nevoie fizică
de-a fi strânsă-n brațele lui Braille...
El nu mă vede în celule
de hematii, leucocite, trombocite,
pentru că n-am sânge pentru mângâiat
culoarea.
Mă tem cu
o imensitate de negocieri cu absolutul,
mă tem că
sunt totuși din lut
și-mi vine să zbier, să simt că sunt...
cuvintele prea răgușite
de singurătate
urlă doar tăcere,
oricum nu mă aud decât eu însămi...
Nu pot să fiu
unu
într-o mulțime
de calcule matematice, unghiulare,
fără dreptul de-a fi
elegie-n cruntul meu fior de trup....
După celula mea scrâșnește
doar copilul meu. Excepția.
001.456
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Crunt de tangibil.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/14071560/crunt-de-tangibilComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.