Poezie
Declinarea finitului uman
1 min lectură·
Mediu
Uneori răgușit, răgușit,
mai pot descifra
un cuvânt
silabisit
pe coala supremei deveniri.
Numele meu
nu-i scris cu majusculă
în acest infinit,
noțiunea de mine
e carne
de substantiv comun simplu...
Dar mă pot conjuga
în sânge de puternic,
a verb
ce-n viață se târăște pe coate
ca un copil ce-nvață mersul...
Crucea mă apasă-n continuu
pe umeri de semizeu fals,
o car sublim cu ochi de înger
între păgâni și-ntre mine însămi...
Eu, Doamne, sunt
absolutul stării de a fi
deasupra mea...
O singură suflare port
în declinul unui trist fatidic,
pe lângă cruce,
să strălucească plin de cald
peste depresiunea clipelor cu mine:
Iubesc...
001.468
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Declinarea finitului uman.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/14071476/declinarea-finitului-umanComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.