Poezie
Placenta
1 min lectură·
Mediu
éra dinozaurilor suflul cuvântului
la început a fost el sinele ideii
apoi sunetul și noțiunea ca doi frați gemeni
s-au născut după ce au învățat coptul
au uitat să se nască
din pântecele primordial al dumnezeului
trezirea li se scutura de frunze ca sinele de litere
aducându-mi aminte de
toamna lor așternută vicleană sub o iarnă
ce vine trezind stropii de apă înghețați
lumina lor scurgându-se ca un strigoi printre vârtejuri dezghețate
de prea multă idee
la început a fost cuvântul
uituc
s-a rostogolit în buze de-a bușilea
s-a dezmierdat în idee
și iată că există
în tot limbajul unui copil ce nu cunoaște
și nu percepe firea de-a rosti
eu m-am născut aievea sau mi se pare
la început a fost cuvântul unui copil
ce s-a trezit deznodat în literele primelor mișcări de mână
mut
la început am fost eu în era dinozaurilor mei
pe parcurs m-am născut am murit am renăscut
în toamna lor așternută sub o iarnă
o crimă sinucigașă cu mii de cuvinte pierdute pe drumul sensului
002.177
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 171
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Placenta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/13942935/placentaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.