La facerea lumii,
omul s-a născut din
țărână dospită în sudoare dumnezeiască
Dar dup-atâta omenire,
tot lutu’ prăpăditu-s-a
nemairămânând decât
cenușa celor ce au fost.
Ca să creeze
Afară plouă
cu cadavre de picături de rouă,
și palma dreaptă mi-o întind
ca să-mi înmormântez
o picură în pumn.
Picura grea
mi s-afundă-n carne
și dup-o scurtă înhumare
se descompune-ncet
Noaptea, înainte să adormi
eu, să mă cuibăresc sub pleoapa ta
iar tu, să mă pictezi pe trupul gol, în vis.
Să iei sânge dintr-o roză
și să mi-l întinzi pe buze
cu o pensulă din păr de
IB