Poezie
De acum sunt ploaie
1 min lectură·
Mediu
De acum sunt ploaie
Peste mâini nu se trece cu vederea
Nici cu valiza
Mâinile se strâng, se bat și se sărută
De acolo începe toată povestea noastră
(măcar dacă aș ști cine ești în povestea asta)
Ea nu are sfârșit
chiar dacă ziua în care ne împreunăm degetele cu moartea
stă la rând,
noi (tu și cu mine sub tone de nori stăm goi) ne prefacem că iubim
îți spun pentru ultima dată:
nimeni nu pleacă desculț în lume
de acum sunt ploaie
și de dragul pruncilor mă prind de păr cu mâinile și alung apa.
Taci!!
Șșșttt...
034.291
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana bolba
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana bolba. “De acum sunt ploaie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-bolba/poezie/13914651/de-acum-sunt-ploaieComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
tu, Ioană
eu nu vreau să se termine povestea voastră, nici să vă prefaceți că vă iubiți.
eu vreau să vă iubiți
chiar dacă norii stau agățați în insula aia din mijlocul mediteranei
ești o ploaie frumoasă, Ioană
cu gând spre voi
eu
eu nu vreau să se termine povestea voastră, nici să vă prefaceți că vă iubiți.
eu vreau să vă iubiți
chiar dacă norii stau agățați în insula aia din mijlocul mediteranei
ești o ploaie frumoasă, Ioană
cu gând spre voi
eu
0
Teo, multumesc de trecere..ca de obicei sunt bucuroasa ca dai un semn.apele Crisului ne spun multe.tu stii sa le \"citesti\".
Eugenia, tot dragul din lume pentru tine. sunt mandra ca iti \"apartin\" intr-un fel stiut doar de noi.
cu drag,
Ioana
Eugenia, tot dragul din lume pentru tine. sunt mandra ca iti \"apartin\" intr-un fel stiut doar de noi.
cu drag,
Ioana
0

îmi era dor de scrierile tale, limpezi și line precum adierile calde de peste Criș.
naturalețea rostirii mă face să trec prin pagina ta numai că uneori mă opresc și constat că n-ai mai postat în ultima vreme.
da, măcar dac-am știi cine-i în povestea asta...
frumos!
*îți spun pentru ultima dată:
nimeni nu pleacă desculț în lume
de acum sunt ploaie
și de dragul pruncilor mă prind de păr cu mâinile și alung apa.
Taci!!*
și un final pe măsură
cu sinceritate,
teodor dume,