Ioana Bogdan

Bea, nu te supara, dar seamana cu o poezie a lui Nichita. Voi verifica acasa.

Eu am postat pe Forum un text despre Atitudine si Cunoastere. Tintele nefiind personalizate, evident ca textul nu a atras prea mult atentia.

Cand ai sau nu ai nimic de spus, cand vrei sa penetrezi un grup, cand vrei sa castigi recunoastere, cand doresti integrarea, este binecunoscut ca nu apelezi la o atitudine contemplativ-pasiva, ci la una agresiva - ceea ce se numeste marketing bun.

Aceasta agresivitate a inceput sa tulbure de multa vreme apele linistite in care se scalda copilaroasa noastra poezie de ceva vreme.

Au venit multi pe acest site, au plecat la fel de multi si poate mai valorosi decat cei noi. Ma doare ca nimeni nu vorbeste de plecarea Povestasului, ca nimeni nu a inteles plecarea initiala a lui Mat. Deoarece acestia au plecat fara trambite si s-au intors-unii-tot fara trambite.

Fireste ca sunt subiectiva.

Dar cand vad cum lui Costel - criticul nr. 1 al site-lui si cel mai bun prozator la ora actuala si aceasta e o afirmatie fara drept de replica- i se reproseaza un gest omenesc in care nu a dorit decat sa dea sanse unui biet nume, cum Nexus, care e de o inocenta si un sentiment camaradesc rar intalnite - e suspectat de tot felul de tertipuri, nu pot sa nu ma revolt.

Citatele de mai sus sunt niste dovezi care nu spun nimic. Deoarece se spun atatea tampenii pe site-ul asta, incat ceea ce s-a spus vis-a vis de Julietta imi pare la ora actuala un secatuit, vlaguit santaj. Reamintesc ca dl. Costel Babos a avut o reactie de regret intr-o prima faza, cand s-a descoperit plagiatul.

"Bombardamentul" a inceput din tabara prietenului_necunoscut. Eram acolo, pe Forum, am citit, am luat notite.

Imi pare rau, dar situatia trebuie sa inceteze. Eu nu tolerez aceasta atmosfera, va marturisesc ca poeziile mele au facut multe picioare, care cresc din toate partile si ma ameninta cu fuga.


Ma induioseaza pozitia prietenului, nu are o galerie prea puternica. Dar crede-ma, prietene, ti-ai facut-o singur. Ai facut comentarii chiar bune, pentru cateva texte, ma gandeam ca e pacat. Ti-am citit si poeziile.

Dar am o intrebare: de ce vorbesti urat pe un site de cultura?

"Doar semanand
cu dragoste
pamantul
semintele sadite
nasc seminte
si lustruind
buza rotunda
a fantanii
chip dupa chip
se suprapune-n adancimi.
Nu munti,
nu stele,
nu cuvinte
doar dragostea
o daruim" - daca ar fi sa gasesc locul magic, ce ascunde comoara, din care a rasarit aceasta poezie - un arbore asimetric si inalt- m-as opri aici.

Mi-a placut de la bun inceput asimetria textelor tale, care arata usurinta de a trece de la o stare la alta. Sunt multi care nu agreeaza asemenea treceri. M-am lovit de asta. Totusi, daca gasesti acea melodie interioara a sufletului, intelegi.

Eu am receptat culoarea, ca atribut al lucrurilor marunte, al acelor cioburi de sticla colorata prin care obisnuiam sa privim uimiti cum lumea isi pierde dimensiunile obisnuite.

Ultima strofa e geniala. E cea mai buna pe care am citit-o astazi pe poezie.ro.

Recunosc ca m-a atras titlul. Despre portocale s-ar putea scrie un roman. Si despre ciocolata. Sugestia fructului este puternica si mai senzuala decat imaginea marului rosu. Pentru ca portocala se descojeste, atingerea miezului se face printr-o actiune lenta si progresiva si astfel mi se pare binevenita "rascolirea fosnitoare a asternuturilor". Iar asocierea patului cu portocalele - gasesc ca este una dintre cele mai izbutite asocieri.

Cred ca iar nu am avut rabdare si ti-am trimis comentariul in neant.

Spuneam ca ritmul se motiveaza prin rima unitara la nivel de strofa si atmosfera nocturna in care imaginile se juxtapun intr-o curgere fireasca si somnolenta.

Si mai spuneam ca faci progrese sau ai jucat teatru, pana acum.

Si ca, uneori, cand mai sunt si eu trista, ma gandesc la "poezia vietii reale" si zambesc. Ai tu -in parodie, vers liric sau de idei - un optimism, pe care numai la Oriana l-am remarcat.

Ce se intampla, ai inceput sa folosesti dictionarul de rime? Rimele sunt aproape perfecte. Ritmul de care vorbeste Costel se motiveaza prin rima unitara la nivel de strofa si merge foarte bine cu atmosfera nocturna, cu starea de reverie in care imaginile se juxtapun intr-o curgere fireasca, somnolenta.

Progresele tale sunt evidente, te suspectez de multe ori ca joci teatru si, in clipele rare de tristete imi amintesc de sadica "Poezie a vietii reale". Si zambesc din nou.

Te cred ca te-ai foit o vreme pana sa postezi textul. Siceritatea sentimentelor se potriveste prea putin cu acest stil, sentimentele isi pierd adancimea daca nu le dai o muzicalitate. Frumusetea versurilor tale sta in autenticitate si muzicalitate.
Si totusi a placut. Si mie mi-a placut. Dar parca mai mult mi-a placut \"Tentativa... si restul.
Intru din ce in ce mai rar aici. S-a creat treptat, o atmosfera care imi pare ostila. Dar poate mi se pare. Chiar daca nu te comentez, te urmaresc si te citesc. Deoarece cred ca merita.

1. Noua \"legislatie\" a site-ului mi se pare inspirata si vreau sa te felicit, Radu Lucian, pentru asta.

2.As vrea sa fac cateva remarci cu privire la schimbarea de look a site-ului.
- este un site de cultura.
- fiind vorba de texte, de lectura, atunci este vorba si de liniste.
- personal, nu pot citi o pagina din site, daca in jurul meu e zgomot sau agitatie. Este ca intr-o biblioteca.
- am vazut si alte site-uri de cultura, ma obosesc ingrozitor schimbarile de imagine, culorile stridente. Sar de la una la alta, nu ma pot concentra.
- \"croiala\", design-ul, culorile influenteaza de multe ori atmosfera. Cele ale site-ului poezie.ro sunt neostentative, de bun simt, influenteaza in mod pozitiv atmosfera pentru lectura.

Concluzii:
- imaginea site-lui mi se pare o.k.
- structura lui, de asemenea. Nu ma pricep prea bine, probabil ca este o structura care tie, Radu, ti se pare rudimentara, dar pot sa-ti spun ca acest site seamana cel mai bine cu o imensa si reala carte, din tot ce am vazut.
- steagul Romaniei, ok, este cam mare, dar ar trebui sa existe totusi un simbol care sa ne defineasca si cu care sa nu ne fie rusine.
- am o singura problema si ea se leaga de continut, nu de forma. E vorba de acea biblioteca, in care pot fi gasite texte ale unor autori consacrati. Contemporani, poate.

Vad ca ai primit destule comentarii. Mi se pare ca traversezi o perioada de cautare a stilului care te prinde cel mai bine. (Personal, am ramas blocata in doua stiluri diametral opuse dar care ma definesc la fel de bine. Asadar, poti avea surpriza asta)
E un text halambicat, dar interesant, as spune ca iti prieste inceputul verii, scaunul bunicului \"din partea mamei\", dinspre tata, intr-adevar sunt completari specifice tie.
Exista o muzica, da, dar mai ales vad ca ai inceput poemul dorind sa probezi un alt fel de stil si ai sfarsit de-a dreptul inedit, fara sa banuiesti macar ca vei sfarsi asa. Cred ca este din cauza lucrurilor care ti-au scapat de sub control (vioara, scaunul.)
Poemul se rupe de aici in doua, in prima parte, senzatiile nu sunt inca spuse, in a doua parte emotiile sunt preluate de obiectele si fiintele ce populeaza decorul.
Gasesc textul inedit.

Exacerbarea simturilor (\"primejdia in extract de mosc si bergamota se gaseste\"), mi se pare ca e efectul unei nefericite viziuni in care granita dintre abstract si concret e stearsa: \"poet..insurat cu o fermecatoare singuratate\". La fel, alaturarea primejdie/ridicare din umeri.

Lipsa delimitarilor duce la vulnerabilitate: o prapastie(nenorocire) te vrea (dezastrul e imbietor), dar te vrea atat de tandru, incat nu-i poti rezista(dezastrul e iminent) Si cu toate astea minciuna, care mi-a placut si cel mai mult: \"dar toate la timpul lor\".

Cateodata nu stiu de ca fac astfel de comentarii. Oricum, tu stii deja. Asa arat eu ca imi place.
* pentru \"altceva-ul\" poeziei tale

Aveam o datorie mai veche fata de lectura textului.
Pentru inceput tin sa-ti spun ca, in sfarsit, vad cum te balbai si tu, in fata cuiva.
In al doilea rand, din partea mea poti sa scrii si cu \"l>\" daca vrei.

In al treilea rand, cred ca detaliul \"rubla\", face toti banii si trebuie sa recunosc ca iti aranjezi textul ca un decorator floral, cautand cuvantul cel mai plastic, dar in asa fel incat sa-si pastreze denotatia intacta.

Rubla, ca simbol al spiritului rus, navalnic, muncit de contradictii asemeni \"balbaitului\" din final calit \"prin arsite si geruri\".

*Pentru atmosfera, sinceritatea sentimentului, simplitatea versului.

ps
vezi ca mai e cineva pe site care rade la fel de mult ca tine :))). Spune-i sa nu mai rada atata, ca nu e bine.

Monologul este interesant, dar mai poti continua imaginand scene, amintiri mai dramatice.

De retinut \"umarul de pe care, incapatanata, aluneca bareta rochiei de seara\", lait-motivul erotic si apoi cel al inocentei-\"sunt copii buni\"- dar lipseste tensiunea dramatica, adica transformarea lait-motivului in obsesie insuportabila, care modifica la modul organic individul.

Atent in detalii, textul este excelent vizualizat, dar atat de vizualizat incat pare deja adaptat. Astfel, calitatile literare scad in favoarea celor cinematografice : faci racoruri din chipul Evei, sari din prezent in trecut si invers.

Am citit mai ales cu descoperirea placuta ca ti-ai muncit textul.

Sinteza, puterea de a vedea la modul general, curgerea textului mi-au facut o impresie placuta, chiar daca nu ai detaliat.

Dar nici nu e nevoie. Raspunsul pentru intrebarea din final o ai in inceput unde regasim si germenii fenomenului numit si \"indragostire\". Daca sunt dispus sa ma vad pe mine in celalalt, si daca asta inseamna sa iubesc, atunci, de cate ori ma descopar in altul (si reciproca, dar numai cu conditia de a intruni acelesi caracteristici de timp si intensitate), pot spune ca m-am indragostit. Judecand astfel, dragostea devine o potentialitate in fiecare \"celalalt\".

Mai exista insa si acel a fi \"printre\" ceilalti. Ceea ce inseamna ca ne adaptam sau nu la societate. Istoria ne-a aratat ca ne adaptam foarte bine. Acest \"printre\" se opune in mod fundamental \"indragostirii\" de care vorbeam. De aceea pentru Sartre \"infernul sunt ceilalti\", deoarece setul de reguli impuse de societate nu are adancimea necesara captarii emotiilor noastre.

A iubi este dincolo de chipurile celorlalti.
A iubi este numai la nivelul sentimentelor.
A iubi nu poate fi conceptualizat de nici un sistem.
Ce stim sigur, ca si in moarte, e ca \"asa s-a intamplat\"-intamplarea adica de a iubi sau a muri.

\"Eu am in sange istoria portilor inalte, ce stiti voi?\"- te regasesc aici, cu palarie si manusi cu coate, undeva printr-un cotlon al Europei, intr-un oras austriac poate, pe o strada muzeu, in fata unei porti grele din fier, pe care o deschizi cu usurinta, poate si datorita unei gratii inexplicabile a sensului pe care-l poarta manusa ta alba, e una dintre cele mai reusite ecuatii din trei strofe, in care exista mereu o necunoscuta: manusa, clanta, poarta.
Necunoscuta desigur, in acel moment, dar indispensabila in procesul comunicarii, al relatiilor.

Si e una din cele mai frumoase si subtile legaturi dintre acea \"zona a ambitiilor\" reprezentata de usi si vointa noastra plapanda, vulnerabila, insetata de motivatie si simbolizata de perechea de manusi: \"am pierdut motivatia manusilor pe o strada de muzeu\".

Apoi perspectivele si dimensiunile noastre incerte (desi, ceea ce stim sigur e ca este \"aici\"), \"sky is the limit\", mintim noi adesea, pasind caraghios cu mers de pitic.

Mi-a placut in mod deosebit, felicitari. Dar stiu ca m-ai inseninat astazi, eram intr-una din zilele mele negre.

Multam pentru blestem asa mai zic si eu!

Mi s-a parut intotdeauna ca ar mai merge niste strofe, in poeziile tale. Sau e numai o singura, lunga poezie, creatia ta?Exista ideea, o idee frumoasa, exista si un sentiment: nostalgia. Dar toate astea se termina in general intr-un prezent parca prea brusc, mai putin plastic. Versurile tale nu au un final, ci o continuare. Iar tu nu poetizezi continuarea.
Asta nu inseamna ca nu place.
Dar de ce?

E O.K., Christina, e lucru bun ca esti ambitioasa. Asa e, nu merge, dar pentru a impaca si capra si varza, daca tu tii la versul asta, ar merge \"copiilor aduce daruri\". Asfel: \"Cel ce an de an/Copiilor aduce daruri\", parca suna mai bine.
E doar un sfat, tu nu trebuie sa te iei dupa mine.
Ma bucur ca iti place poezia.