Ioana Bogdan

Ama, ultimul vers strica tot. Chiar daca are legatura cu \"infometatul\" dintre paranteze. Deoarece pare o abdicare de la un ton, un ritm al unul pas constant, somnambulic, al celui care merge obsedat de o idee - totul e foarte trist...Poti sa inchei repetand \"totul e foarte trist, eu trec...\" si pastrezi melodia, senzatia de \"fara sfarsit\"

Au randurile astea un ceva pe care nici lapi nu a putut sa si-l explice in jurnalul sau...m-am amuzat un pic, sunt lucruri pe care am vrea sa le descriem, dar cred eu ca nu ne este permis. poti stii cine era trecatorul acela, de unde venise sau unde pleca?

Bine.

As renunta la gaza calcata in picioare, doar de dragul rimei si la \" se vede\" din \"se vede cum moare un zeu\"

Probabil ca ai avut o stare de spirit iesita din comun. Rgele a murit, traiasca regele! Noi nu am invatat inca sa calcam peste cadavrele pe jumatate sfinte si sa cerem un altul pe jumatate viu. Eu asta cred pornind de la \"regele\" tau. Oricum, de exceptie poezia, mai putin obisnuita aici.

S-au spus suficiente comentarii. Cred ca este o poezie reusita, de altfel prima poezie pe care o citesc azi alaturi de \"Linistea\" lui Anton . Continua sa scrii asa!

Santiago, ai vazut \"Musca\"? Eu cred ca da. Daca nu, atunci sa stii ca seamana.

Dar \"Metamorfoza\" lui Kafka ai citit-o? Pentru ca nu seamana, desi e o metamorfoza acolo. Kafka a spus ceva cu acele imagini socante. Eu nu stiu ce ai spus tu aici. Poate ca ultimele doua versuri sunt mai deosebite, dar atat.

Ce inseamna buze scuamoase?

Eu am vazut ce indiferente, sau ma rog, egale, ti-au parut criticile la adresa volumului. Am vazut ce este pentru tine important...si sa nu te indoiesti ca ceea ce ai simtit nu a rezonat in noi...Poetul in galben suna a parodie. Si el este un bufon la un moment dat, dar prea putin fata de acel timp cand este rege.

Cantecul se inalta, doar noi suntem atenti mereu la trenurile care pleaca.

Felicitari, Nexus. Se pare ca lui Anton i-a placut \"trezirea\" la realitate. Interesant cum ai \"rupt\" textul prin \"Mi-ai dat voie sa te caut cu privirea, niciodata la telefon\",impartindu-l in doua planuri - trecutul si prezentul, poate ca visul si realitatea, dar si mai frumos mi s-a parut cum acest vis se prelungeste in ochiul vulpii ascuns in asternut...

Asta numesc eu stil - \"prinsa cu of-uri in manunchi\", \"oboseli de-cu-noapte\", \"miscarea ta necuminte\", \"urechile degerate...curgeau balta\", adica mai putin metafore, cat jocuri de cuvinte, cuvinte potrivite...

Maaaare norocoasa EA! Maaaare norocoaaaasa!

Ah si referitor la ce a spus Costel.

.Organul care reprezinta complexul nu trebuie sa fie neaparat cel implicat direct...pe mine nasul a fost cel care m-a dus cu gandul la un complex sexual si ajunsesem la jumatatea lecturii...Atribuindu-se \"barbii\" deja rolul de \"mincinoasa\", care mai era rolul nasului??. Si barba la randul sau, poate sa mai insemne complexul...batranetii. Apoi mana, mainile, au atatea functii, nu numai cea a scrierii.

Compozitia nu trebuie privita dintr-un unghi atat de strict, mai ales intr-o proza fantastica care lasa loc pentru mult...si de ce nu, si de umor....

Foarte complex. Sentimente, emotii, frustrari, concepte - fericire, nefericire, Dumnezeu, dragoste. O scena, un regizor, un curcubeu, un textier al carui prim cuvant a fost scris de mana stanga (!). Lumea astfel \"mutilata\", visele lumii, creatorul surprins in cursul creatiei - un mis en abime excelent, ca tehnica litarara, desigur. Dar dintre toate, dar absolut toate ideile textului - mai putin cea a complexelor -dezvoltata in mare proportie - cea mai fericita mi se pare imaginea indragostitilor - arhangheli, sfetnici, cunoscatori ai tainelor lumii -\"Trebuie să vă spun că sunteți cei mai buni angajați din teatru\", mai initiati parca decat regizorul demiurg care se recunoste la final depasit \"asa ca spun deschis, nu stiu ...asta numai daragoste trebuie sa fie\".

Da, Nexus, din ce in ce mai bine. Dar sa nu devenim perfectionisti. Perfectionismul distruge spontaneitatea poeziei. E bine asa cum scri, e excelent. Sa nu te grabesti.
Existentialism? Ce are a face? Blazare da, sau mai degraba acceptarea celuilalt tu, langa tine. Imi place umanismul - \"intre sperantele voastre\", faptul ca vorbesti in numele tuturor, o calitate mai veche a ta...

Am citit-o de zece ori.
Ideea e superba.
Realizarea - n-o mai \"slefui\", las-o asa. E o poezie scrisa din dragoste, din suflet.
Reiau si acum, anumite pasaje, in special strofa \"cele doua-trei azurii...\"

O surpriza.
Observatia mea ar fi ca textul este si mai adanc si mai cursiv decat toate celelalte. As spune ca e foarte bun cu atat mai mult cu cat, desi trateaza un subiect abstract, serios, nu e deloc lipsit de umorul de limbaj pe care il stapanesti cu succes si pe care ar trebui sa-l valorifici in continuare.

Se mai naste o zi
Atat de intunecoasa
incat am crede
ca e noapte
se mai naste un tipat
atat de inabusit
incat am crede
ca sunt soapte.

Stai ca vin indata postmodernistii sa te felicite. Poate si dl. Mafteias. Strofa trei-clasica. Foarte bine, postmodernismul accepta amestecul genurilor.

Radu are dreptate, e scris in pauza de tigara. Nu trebuie sa ne supere, se vede de departe ca subiectul l-a interesat. Bineinteles, ca orice catavenciat, a mutat centrul de interes pe problema celor \"din afara\". Si intr-un sens are dreptate, daca ne gandim la caldura pe care o degaja o comunitate formata din aderenta nostra la acelasi crez.

Eu cred si am mai spus-o, ca ceea ce e controversat, e valoros. Ca are ceva de spus.

In ce nu am incerdere sunt opiniile superficiale formate printr-o frunzarire de \"lectura obligatorie\"a ultimelor texte de pe site.

Radu,



1. Retragerea drepturilor lui Degeaba poate fi baza unei reforme pe care eu o sustin, pe care fara sa-si dea seama multi au sustinut-o, printre care si Costel.

2. Costel mi-a spus odata \"nu vreau sa ajung un al doile RH\", prin asta el impartasind aceeasi opinie a ta cu privire la modul in care a plecat RH.

3. Calitatea textelor lui Costel este bine ca ai adus-o in discutie, deoarece la ora actuala eu cred ca site-ul se defineste dupa urmatoarele criterii:

1. Literar, reperele fiind:
- doi poeti in adevaratul sens al cuvantului - Mat si Anton.
- doi prozatori - Costel si Rostas
- doi editoralisti - Bogdan Geana si Adrian Firica
- autori recomandati

2. Administrativ. Repere:
- doi cenzori buni - Oriana si Pan
- un Editor Sef - Radu Lucian
- critici - categorie in rezerva.
- comentatori preferati (replica autorilor recomandati) - Nexus, Costel, Radu Lucian, Salma - acei comentatori care apreciaza obiectiv un text. Autori pe care oricine ii doreste in subsolul textului.(sau nu-i doreste). Un argument: popularitatea.

Desigur, lucrurile sunt mai nuantate, sunt si alti cenzori buni, poate si alti comentatori, alti poeti, alti prozatori. Insa eu am punctat care sunt, in opinia mea \"etaloanele\" dupa care se conduce orice comunitate, pentru delimita cele doua doua planuri si pentru a arata:

1. ce trebuie valorificat
2. la ce trebuie renuntat
3. implicarea ta in zona de continut nu poate fi decat benefica, dar in zona de programare este NECESARA.
4. Costel este deja mult prea implicat in zona de continut. Cu nick-uri, cu tot. Spre deosebire de altii, care folosesc nick-urile cu alte scopuri. Asta vroiam sa spun prin “sa faci o exceptie”. In acelasi timp, desi a refuzat calitatea de cenzor, aminteste-ti ca a fost de acord sa fie critic. Ceea ce-i reprosez este ca a vrut sa-si retraga textele. Ai posibilitatea penalizarii lui. Daca RH valora mai mult literar vorbind, poate ca era absolvit la capitolul atitudine. Poate, deoarece nici popular nu era, culmea.
5. Kopilotu are dreptate. Dar daca se arata clar ROLUL fiecaruia, se delimiteaza clar cele doua zone, atunci expectativele sunt mai putin inselate si nu mai apar razboaie. De ce sa cer unui artist de calitate, sa se implice in organizare? Care e INTERESUL? Regulile dupa care se conduce el vor fi tot timpul altele decat ale mele. Si invers, desigur.

Eu ma bucur ca ai deschis lista asta de discutii. Sunt convinsa ca se va ajunge la o solutie inteligenta.

Si eu ma gandeam odata la cat de diferite sunt pasarile. Asa ma gandeam ca fiecare pasare e diferita, doar ca noua ne scapa mereu aspectul, preocupati de aceeasi conditie a libertatii. Ca unele sunt linii frante iar altele sunt batute de ceruri, la asta nu m-am gandit, nu mi-am imaginat zborul niciodata ca avand o finalitate. Avand un scop, da, dar niciodata o finalitate, o oboseala, un capat. Adica ai un scop, daca l-ai atins, maine ai altul. Daca nu l-ai atins, ei repeti drumul. Ma gandesc ca pilotii de avioane au acelasi \"zbor\" spre aceeasi destinatie pentru ca practic, nu-si ating scopul, aripile lor fiind false, iar libertatea lor pusa intre ghilimele.
Dar mie de fapt mi-a placut ideea de a vorbi despre o acuarela intr-o poezie, iar in aceasta acuarela de a vorbi despre aripi, aripile fiind si ele niste substituti stilistici ai destinelor umane - un fel de mis en abime …foarte subtil.