Ioana Barac Grigore

Vladimir, ma tot intreb cam cum ar fi fost femeia in poemele tale, daca ai fi fost musulman. ar fi fost? nu ar mai fi fost? atunci, tu ai mai fi fost? cum s-ar fi numit locul in care ai fi fost daca ea n-ar mai fi fost? ingradit, sau nu? iintrebarile sunt retorice. am inteles clar ca lasi cuvantul celorlalti. pacat ca te-ai suparat asa tare pe mine, de Paste. atunci stabiliseram ca ne facem surori de cruce. te-ai razgandit intre timp?
frumoase poeme, oricum.

ioana

este a 2-a oara astazi cand ma indoiesc de inuitiile mele. eram convinsa ca, dupa comentariu meu se va trage linie. mai am o incercare si merg sa ma culc...
multumesc, Flaviu! nu stiu, insa, daca este o idee buna cea cu votarea. cine crezi ca isi cunoaste cu adevarat stilul? si cati au unul, de fapt...?! cred ca, daca se va intampla sa se intample acest concurs, va fi nevoie de un set strict de reguli.
Ioana

Dumnezeule, cum suna \'exercitati-va\'...! ce verb ciudat. nu l-am mai auzit de atat de multa vreme, ca nici nu mai stiam ca exista. e corect \'exercitati-va\'? banuiesc ca da. sigur e, altfel n-ar fi trecut de cenzura.

oricum, pe mine ma interesa, de fapt, urmatorul concurs. am o idee. ce-ati zice (voi toti, nu numai Radu...) de concursul \"In dulcele stil clasic al celuilalt\"? aici, parodiile ar fi la ele acasa. ar fi distractiv, relaxant, educativ...
scriu serios. ganditi-va! dup-o masa copioasa, o siesta majestuoasa. sau haioasa.

ioana

ce stiu este ca iti plac la nebunie ghicitorile din autoportretele minimaliste. nu? cromatica si semnul, firesc. ai jocul in pensula. astfel de poeme nu se comenteaza. ce poti sa comentezi la ele? vai ce sentiment frumos a avut autorul...?! poate numai sa deslusesti semnatura din coltul de jos. sa te gandesti daca este sau nu o pictura autentica. asta da! sa o iei la pas, precum el, peste si prin ape, cu sevaletul in spate... nimic mai interesant decat velele fara barci si mersul lui elegant... de atunci, am iesit pentru un timp din era confuziei. pentru mine am facut-o. doar pentru mine. de-asta nici nu am mai publicat. acum ma rezum la minunile hermitage-ului, incercand sa invat cate ceva din operatiile pe care mi le fac la coloana vertebrala. ma uit in jur si nu ma recunosc in oglinzi. aveam una, prin care treceam din cand in cand. acum am multe si nu mai pot intra in niciuna. simteam nevoia sa-ti spun tie asta. ca sa stii. cel putin unul dintre hituri este intotdeauna al meu. ma reflect in albul tau de prea multa vreme, ca sa mai incapa si clorofila. cum se spune...?! placut! da

vreau si eu aripi de hartie

\'vorbesc de atita vreme in soapte
insusi somnul
mi-a adormit in palma\'...
...ca pe un cer de gura croit din ceata
iar soaptele viseaza cu ochii deschisi
imaginand vederea graita
e cald si sange in inima ta

patru cuburi particulare

obsesia do major
intr-o sfera

Virgil, parca-as citi din cartile sfinte. o incantatie a incantaiei. se vor aduna suflete la rostirea ei. ma duci in alpha. minunata, ca toate celelalte din \'antimetafore\'.

ioana

tocmai ma pregateam sa ies... ma bucur ca n-am facut-o. am tinut sa-ti spun ca de cateva poezii incoace le ceri din ce in ce mai rar parola la iesire. nu stiu ce crezi tu, dar mie mi se pare asa cum ar trebui sa fie. ea trebuie sa te stapaneasca, si nu tu pe ea. deschizi gura plexului si o lasi sa iasa c ape o regina, fara multe intrebari, fara sa-i pui piedica. poate, daca are coroana intr-o parrte si sceptrul in mana stanga, poti sa-i atragi atentia ca un slujbas pe viata si pe moarte... altfel, o lasi sa treaca, o privesti ingenunchiat, ii saruti poalele inmiresmate ale rochiei de tafta si brocart de cuvinte si te minunezi cum a putut un nerege ca tine sa nasca asa o regina... tu nu crezi la fel? tu ce crezi?

ioana

era interesant sa citesti si inainte de \'falsa poezie a bordelului\'. poemul la care ma refeream era \'inainte\'. daca stiam ca si tu refuzi cutitul de spart gheata eram barbata mai curand, intre timp operatia nu a reusit si nu mai stiu nici eu ce sunt. va trebui sa intreb pe cineva care vede bine cu ochiul. tot spectrul. eu zic ca zgomotele tale devin sunete si se inlantuiesc in muzici. felicitari si pentru ultimele doua si pentru cele de \'inainite\'.

ioana

minunate experiente zilele vietii tale au. cu fluturi in stomac. puternice si negandite poeme. dictare de mana dreapta. works for me. imi plac foarte mult. felicitari si ma bucur sa incep sa te cunosc.

poate ar fi trebuit sa fie 32...? nu stiu. poate imi scapa ceva.

tot eu

cutremuratoare aceasta imagine oglindita in ochiul sarpelui albastru care si-a facut cuib in ochiul tau. conversatie cu oglinda pe care ai inghitit-o fara sa stii si iluzia dialogului. felicitari.
ioana

absolut de acord. o idee pe care si eu am incercat s-o exprim, la un moment, dat fara sa reusesc la fel de bine ca tine. scoti sunetele, ele se lovesc de obiecte si se intorc la tine, golite de sensuri. uneori ajung. foarte rar. si se spune ca nu este de vina gura care le pronunta, ci urechea care le asculta. dar poate fi si invers. totul e relativ. practic, intr-o situatie de comunicare, receptorul trebuie sa cunoasca limbajul emitatorului pentru ca un eventual zgomot emis sa se transforme in sunet perceptibil, deci--mesaj. abia cand cei doi \"vorbesc aceeasi limba\" se poate vorbi despre mesaj si se poate astepta un feedback. iar asta este foarte greu in poezie in care sistemele de decodificare sunt atat de subiective, incat aproape nu exista.
scurt eseu despre rostire, pentru care te felicit.

ioana

nu mi-au respirat nici plamanii, nici ochii si nici inima cat a citit poemul tau. minunat.in carti se scrie ca da! cuvintele au rostit totul. felicitari pentru intreg ciclul de \'antimetafore\'.

ioana

magia imposibilitatii, voluptatea refuzului, bucuria tristetii-- prelungirea extazului. nu pare neputinta. doar refuzul de \'a te lasa prada\' sau o situatie de lipsa de comunicare. refuzul dar, concomitent, placerea visului nelocalizat care se prelinge intre pleoapa si retina. de unde vine? de demult, de sus, de jos, din tine? poemele iubirii fara \'pereche, a pasiunii si mirajului singuratatii de buna voie si nesilit/a de nimeni. aceste poeme nici macar nu sunt scrise. sunt visate, doar. foarte frumoase. te astept cu mai multe si bine ai venit in agonie!

...probabil, pentru ca in loc de vin era sake...?!
ai uitat sa pui clorofila (sushi fara verdeata se numeste peste crud). si ai o cacafonie. sunt convinsa ca din graba.

ti-a iesit. pofta buna!
ioana

...
G

...
G

...
G

astfel de cronici cinematografice sa tot vezi. inteligent si \"cu sufletul la gura\". daca vrei sa le publici, poate ar mai trebui sa le aerisesti putin. uneori ai prea multa informatie in metafora si invers, iar cumparatorul, care se presupune ca isi doreste o carte specializata poate fi \"luat de chelie\" de prea multa fictiune si prea putine date reale. ar fi bun mai mult adevar cinematografin in aceeasi cochilie, ca reteta de exprimare. oricum, stii cum se spune in cinematograf:\" minte-ma dar minte-ma frumos\" ceea ce tu faci cu prisosinta--si e bine-- dar si si \"ce nu se vede, nu exista\". incearca sa inlocuiesti \"a concluziona\", iar \"ar fi murit fericit\" nu are sens ca timp al verbului, in context. inteleg ca nu a preferat fascinatia ecranului, totusi. sau a prins ambii iepuri?
ioana

absolut incantator si de un umor nebun. intergalactic. cu toate ca era suficient si intercostal. cu cotul. ma duce cu gandul la \'al 5lea element\', cu toate ca nu regasesc si tragismul de acolo. bine ca nu a atacat cineva pamantul si nu a fost decat muzica sau doar ecouri de la terasa de vis-a-vis. inteligent si delectant, ca dupa o zi de sarbatoare. sa-ti traiasca si tie elena sau constanta... ca e mai aproape.