Ioana Barac Grigore

dau o graba pe un inmultit cu timp la o putere>1.
nu-mi sugera ceva cu viteza, ca nu ma mai vede aerul...

black dog, de la leone incoace nu mai confund fictiunile unele la altele. le las asa cum sunt ele, sa se descurce...

ionut, ma uimesti sincer. esti printre putinii care au rabdare sa citeasca textele mele in intregime. ma fascineaza disectiile curate. sa-mi indici la tine o poezie care sa te reprezinte.

adrian, parerea ta este buna. o respect. si fericirea ti-o respect. si rana din pulpa.
...nu ma lasa
sa nu ne ascundem sub umbrela de vinilin de ploaia acida. sigur ca e si mai si, chiar cea mai. sa ma dezvelesti cu grija cand se taie panglica. am o fisura la aripa stanga... accidente pe carosabil curat...

dumitru, onorata de semnul tau. dupa un somn bun, i-am scos pe toti 4 la vedere. sa se bucure si altele de ei...:)

Lucian, imi dau seama ca ultimul vers nu era tocmai ce-ai fi vrut sa citesti azi...
multumesc mult.

chiar daca innod cu balenele, ma lasa sa inot in jurul spargatorului de nuci. nu tot ce pare este. pe coji la colt nu ma mai impinge nimeni. unghiul e prea ascutit in arhitectura contemporana pentru a lasa iluzia de 90 de grade. la umbra. habar nu ai si nici macar nu-ti pasa. mie de ce? pe ce sa pun pret? ai tu vreo statuie de aur, sau vreun soclu? pe naiba...

macar tachineaza-ma strasnic...

Ionut, iti pun aripa pe cap. baiazid poarta palarie. that\'s that. e corect!!!

ionut, un fel de sah pentru studenti la litere este... bineinteles ca este proza special, dar nu ironic. auto-ironic... te apreciez ca apreciezi.

ioan, explicatia propriului nume da posibilitatea celorlalti sa te ia in stapanire. ce-ti veni...?!

acum, as prefera sa fie universul de vina...

misto poezia

sa inventam ca spunea cineva cum ca nu e universul de vina pentru nevrozele noastre!? mitos imi zicea ce stie (sau doar a auzit ca se zice) cum ca traim minunea in fiecare clipa. o?

poezie de peste miez

imi place

\"text\" in loc de \"textului\"

data viitoare, va rog frumos sa ma bagati si pe mine in seama. recunosc ca ma simt putin incomod pentru ca ati preferat sa dezbateti comentariul lui Cory, si nu textului meu. daca va aranjeaza ceva mai scurt si mai liric, let me know. macar sa scot de la domnia voastra un \"da\" fara sa fie urmat de un \"dar\".

pe mine ma cheama Ioana...
e bine sa specific, sa stim ceva sigur...

Costin, Ionut

cam asa suna la mine un katharsis organizat, numit ars poetica. imi faceti bine amandoi.

mi-am trimis un fax cine ce ar avea de impartit copiile cu mine-insami? la naiba! ma voi spovedi astazi. imi va puti halena a micsonele sub toate semnele si semnalele. cine ce ar avea de cerut cand se stie cum cresc pieile, precum dintii la socul fulgerului, vorba lui eliade...
daca vremurile sunt de boala si ger singuri ne aflam incotro ne-am regasi. de ce tu? tu de ce?

...si doua propozitii in apararea unui cliseu: \"iubirea pamantului\" pentru noi nu se resimte atat de bine pe luna, Andu! ne mai ia zborul, din cand in cand...

va multumesc!

domnilor, ma onoreaza prezenta dumneavoastra aici si ma bucura ca imi cititi scrierile. va multumesc!

ar putea fi si poezie, si sinopsis, ar putea fi orice fel de text scris, de la oricare catre oricine. chiar nu are importanata numirea in aceata situatie. mi-a placut ultima ta bucata de proza. o voi reciti si voi reveni cu niste opinii pertinente. am niste mici dubii pe care sper sa mi le poti spulbera.

multumesc, Eduard!

sandra, nu-mi spune ca te-ai impiedicat si tu de \"litarera\" mea, precum Radu si toti ceilalti. sa nu-mi spui asta, ca nu te cred, asa cum nu i-am crezut nici pe ceilalti (doar pe Radu l-am crezut, trebuie sa recunosc).

mi-a placut photoshopul tau (poezia e cam bleaga, dar asa sunt astea de despartire - in general - blegi).

bine te-am regasit, fete! stai pe-aproape, ca sa am impresia ca, totusi, ceva functioneaza.

imi scria, la un moment dat, o fetita (nu ma indoiesc ca este o fetita inteligenta si \"cu orizont\"), cum ca x text nu este literatura. am apreciat siguranta cu care dadea sentinte dar nu am apreciat faptul ca nu venea cu nici un argument in sprijinul afirmatiei sale. incercam sa imaginez cat de mult timp si simtire a avut la dispozitie pentru a studia fenomenul literar universal pentru a fi atat de sigura pe sine. apoi, ma intrebam cum am procedat eu la varsta ei si de ce acum, matura fiind, mi-e atat de greu sa pun stampile pe grumazul scrierilor pe care le mai citesc pe ici pe colo. ce este literatura, ce inseamna talentul, stilul si originalitatea, cat de mult te influenteaza lecturile, cat de adanc esti capabil sa privesti, cat iti permiti sa intelegi si cat de generos poti fata unui text literar, indiferent daca este al tau sau al altcuiva?

cat ne luam in serios? cat trebuie sa cunoastem pentru a emite si cerceta ce este dincolo de evidenta primului nivel?

sunt cateva intrebari foarte simple pe care toti cei care isi permit sa \"creeze\" si sa \"critice\" ar trebui sa si le puna, cu modestie.

altfel, parerile voastre imi prind bine. cel putin dintr-un punct de vedere... :)

sa inteleg ca screrile mele nu sunt demne de situl dumneavoastra? vad acest text ca fiind refuzat pt corectura si alte texte, scoase definitiv de mine din pagina, cu mult timp in urma, refuzate pentru corectura. este cineva care imi poate lamuri misterul? mi-as dori raspunsuri urgenete si sincere. multumesc.

am eu impresia ca ai facut rabat la calitate in favoarea ambalajului prozodic?!

de exemplu, ultima strofa este neverosimila. incearca sa-ti imaginez tanagra (neinsufletita ca orice statuie), nici macar iesita din crisalida definitiv - deci, inca o data in imobilitate - \"dantuind haotic\". chiar si asa, nimic grav sau macar dramatic, pentru ca acel creuzet negru al pacatelor (fireste ca \"pacatele\" nu puteau avea decat un creuzet negru, ca de-aia sunt pacate) este din ceara... poate ar trebui sa revii putin la fond.
stii ca poti mai bine...!

Adrian, nu stiu la ce vers al poeziei te referi cand ne explici cum crapa cand bagi cheia in broasca. fireste ca trebuie sa crape daca mai invartesti si de trei ori si apoi impingi. biata broasca! poate ar trebui a incerci sa bagi cheia in Diva Plavalaguna... ai putea avea si fundal muzical :)

referitor la poem as avea o mica nelamurire:
\"punctul central al universului
meu
pentru a te putea roti
în juru-mi
odată cu luna\"
ar trebui sa insemne ca poeta se considera centrul propriului univers, mai precis - un fel de soare?

de atunci, de fiecare data cand asteptam trenul, doua mirosuri imi apasau umerii si nu-mi dadeau voie sa ma ridic de pe valiza: unul de carbune si unul de lava. fiecare avea lopata lui pregatita si cate un obraz innegrit, de fochist. fochistul era blond si avea o pereche minunata care ma privea din mozaicul peronului cu doi ochi rotunzi si negri. era sotia brutarului, iar eu asteptam trenul.

Multumesc, Costin