Ioana Barac Grigore

daca perfectiunea exista, tare mi-as dori sa stiu ca perfectiunea exista...

va multumesc si va promit ca ma voi stradui.

liviu, reteta este simpla: caciulitele merg bine dimineata, daca e racoare. ma bucura ca

dorin, incep sa ma obisnuiesc cu tine. take care!

ioan, cu tine m-am obisnuit deja. o fi de bine? una pe o fata, doua pe fata dos

incercam sa trasez cateva linii de fuga pentru un initial colaj, mai tarziu pentru un text la granita cu experimentalul. este foarte clar ca pana si lucrurile intamplatoare au intentie si sens.
este un anumit tip de zgomot care se intoarce din cutia de rezonanata. are pete sau zone lipsa dublate, completate, de propriile lipsuri. spatiu, timp infractiune si atmosfera. concluzie atipica autorului, zic eu, ceva ce mie mi se pare destul de nou, dar nu neaparat interesant, dar sunt subiectiva, inca, chiar daca nu astazi e scris textul si nu asa cum pare ca ar fi scris. resuesc din ce in ce mai bine sa tai buricul \"pruncilor\" mei, ceea ce mi se pare salutar.

este un fel de bisectoare.

ioan, iti multumesc pentru aceasta incursiune in scrierea mea. sper sa fi meritat trecerea. cum spui, are o semnificatie. cel putin. ceva curaj ti-a trebuit...
gata

este una dintre variantele de interpretare, cu siguranta. ma bucur ca ti-a placut.

Liviu, recunosc cu aripioara pe inima. data viitoare o facem neinteresanta, dar perfecta! :) salut voios!

Dan, s-a tot metamorfozat in amestecul asta. tragi la rame si undita e infipta in pupa. lacul e limpede si pestii flamanzi. astia de un fel se mananca intre altii. esti destept.

va multumesc amandurora, in numeloe meu personal.

Insul Nanu atins de morbul anonimatului. Tema depersonalizarii tratata prin refuzul matricei si al cliseului. Ludice, ironice, personajul si personalitatea lui, cumva auto-victimizate si morometizate, asa cum le sade bine teleormanenilor. Nevroza umilirii si in-cultul ne-personalitatii.

imi place tema. destept si tratamentul. de cuvintele nu ma iau, ca vad ca nu au scapat, oricum...

Andu, tu pari a avea o apetenta pentru “automate”, sau ne inselam…?! Tot fara legatura cu textul, fie-ne iertata o exprimare cosmopololita citata din alt banc cu pricina: you have an obsession, baby! Asta ca sa nu zic o fixatie. Apreciez ca ti-ai scos de dupa urechile de cal, elasticul de la ochelari. Dopurile se scot cu apa calda, iar lentilele se sterg cu hartie higienica sau alta hartie de piele fina, daca nu ai la tine chiar piele fina, speciala pentru sters.

Mai fa-ti si tu cate o spalatura “personala”, din cand in cand. Face bine la stomac, chiar daca se intoarce, plus ca mai faci loc pentru altele…

Dragii mei, va multumesc ca ati fost alaturi de mine la curatare. Nu mint in ceea ce scriu. Si nu scriu de complezenta. Era important sa am pe cineva alaturi. E nesperat sa va am aici.

Dorin, prea multa subtilitate vezi ca strica. Elogiul ala ni-l face tuturor. Spune-mi tu!

Coane, Ioana vrea sa va arate ca va luati prea in serios cand este vorba despre persoanele voastre si nu le luati aproape deloc in serios pe celelalte, ca \"banuiti\" si \"aveti impresia ca stiti\" dar, cu mici exceptii care confirma regula, habar nu aveti, ca incercati prin toate mijloacele sa descoperiti in niste texte ce se doresc literare tot felul de meta si para conexiuni, ca aveti senzatia ca-l cunoasteti pe celalalt din doua vorbe si doua sute de barfe, ca va este al naibii de greu sa va multumiti doar cu textul, fara a-l integra autorului si intestinelor lui, si inca multe altele. naivitatea este o calitate. cam atat vrea ea sa arate, dar e destul, oricum.

era intr-adevar un dar al autoarei catre un alt autor care si-a pierdut un drag prieten, dar uite ca am reusit sa transform totul intr-o satira. nu ma pot abtine.

si, la o adica, Andu, vaca, daca tot e neagra si paste pe unde paste, se presupune ca e inconjurata de o multime de tauri, vitei si de boi. chiar stii tu toate capetele de vite din cireada?

la naiba, Andu! orgoliile tale nu sunt mai mici ca ale mele, doar ca ai impresia ca te controlezi mai bine. aiurea...

multumesc de aprecieri. sper (nu stiu de ce, pentru ca de textele mele chiar nu-mi pasa deloc) ca data viitoare vei fi mai critic si iti vei scoate urechile de cal.

e rezistenta calina ta. exact opusa smochinului. imi plac amandoi.

ai umanizat-o atat de mult ca ma intreb cam pe ce parte doarme si ce viseaza...?!

n-am intrat sa-mi dau cu parerea. voiam sa trag sirena lui roaita. dar a murit si roaita... :(

sa nu renunti la pagina asta. prevad ca, in curand, va fi un loc de delectare.

- cele din cireada asta nu au, cum ziceam, varice. nu a fost suficient timp sa li se ingroase vasele. plus ca ar fi trebuit sa le spele dupa cina. se grabeau si au rezolvat problema global. onorata.

- sa spun ca totul se experimenteaza si se aduna inauntru, ca nimic nu e curat, ca nu exista contemplare si nici macar alegere, dupa cum s-ar putea banui...?! si ca toate astea sunt niste furtuni in degetare?! spun. chiar nu conteaza...

- ai dreptate. sau nu. cred ca va exista o modificare, pe undeva. apreciez.
- trebuia sa te prinda. era stirea nestirii. s-ar putea sa te surprinda si altceva in afara necunoasterii. de ex, faptul ca ce stii este cu totul altfel decat stii.

film de film, competitia asta... ma tot uit si ma mir. parca vad un sf. serios.

- multumesc
- am mutat \"intamplarea\" mai spre colt , sa nu mai miroase asa de tare...
- clar nu inteleg de ce speri sa nu-mi apartina textul. imi asum si astept autorul sa ma ia de blanita bunditei.

serios ca ma uimesti, florin. am mereu surprize frumoase de la tine. multumesc. scuze ca m-am amestecat unde nu-mi fierbe oala (zic, pentru orice eventualitate...).

daca esti cu adevarat in velurul meu, acum, nu esti chiar in cel mai fericit moment al vietii tale...

pentru ca vreau sa ucid doua dintr-o lovitura, ela. sa o hranesc pe a treia. sa traiasca macar ea. deprinderile regulior in haos.

andu, te astept cu exemplele. asta pentru ca tu nu te joci cu vorbele. daca ai dreptate, am putea avea de-a face cu un plagiat si nu ne-am dori asta, nu?!

baraca nu imi mai spun nici colegii din scoala generala (traiesc destui, inca). imi doresc sa ajungem la un asa grad de intimitate, dar...

un poem viu, autentic, lipsit de clisee si pretiozitati bombastice. timpurile foarte bine alese. firesc si neostentativ precum eleganta unui barbat.
sa fie asa cum ti-ai propus! sa auzim de bine!