Poezie
dincolo de lume
2 min lectură·
Mediu
Problema existenței mele fabuloase
Se pune de când m-am născut;
Fapte nelegiuite, dar infinit de frumoase,
Acele perle de început
m-au fermecat,
invidiindu-mi inocența,
m-au blestemat
să ironizez demența.
- Un mic geniu de-a doua mână,
Mă șifona-n beteală cu alb de mamă
Al treilea înger cu mâini de catifea,
Drăgălaș-ar fi, dar miracol pe dreptatea mea,
că vorbim fără să știm
ca urâțenia despre frumos,
ca musca despre crin,
ca sensul despre fără rost.
Copile cu glasul ce sună-a puritate,
Cu sufletul ușor de-amintiri divine,
Sămânță de muritor, plutești făr-de greutate,
Lumea la călcâiu-ți se-nchină pentru sine,
surâde soarelui căldura ta
și cântă-i imnuri colorate,
înfiorând fiece rază-a sa
cu vibrațiile-ți alternante!
- E-un ghemotoc plângând cu aripi sfărâmate!
Nu-i om, e nucleul însuși demonului de jos,
Nu-i nici scânteie pură, nici divinitate!
Revoltător, un antihrist se-ntoarse furios,
e-o taină grea ce duce-n sân
nefericita omenire,
ca-o mamă pruncul ei păgân
nutrind la izbăvire!
- Cuvintele-ți țes râuri de păcate,
Ce-i rău într-un țânc curat,
Și ce-i negru în albul său imaculat?
De ți-ar usca soarele ochii și gândurile-albastre!
Eu, înger bun, te pedepsesc pe tine
te voi întoarce-n întuneric,
piei din calea celui sfânt, nu se cuvine!
Jur: vei regreta amarnic!
Din scutecul cusut cu perle de mărgăritar,
Se ridică urcând pe nori Copilul-Zeu,
Puritate din puritate se-arde pe altar,
Trupul mielului cu-ochi de prunc al lui Dumnezeu.
„Lumină
din Lumină,
Dumnezeu adevărat
din Dumnezeu adevărat.”
001643
0