Poezie

Vise

1 min lectură·18 septembrie 2004

Mediu

La miezul nopții se-adună visele grămadă,

Și năvălesc în camera mea goală,

Răscolindu-mi mintea,

Și golindu-mi privirea...

În goana lor nebună

Răsuflarea mi-o fură

În cristalul unde temerile se oglindesc,

O sigilează și mă înnebunesc,

Și mă obsedează cu glasul lor de cor,

Încât în cercuri mari mă rotesc să mor...

Din pricina unui coșmar

Alcătuit din fragmente,

Ce decurg în mod bizar,

Dintr-un alt univers rupte...

Târziu visele mă slăbesc din strânsoarea lor

Ca pe un gândac mă stirpesc pentru că vor

Să-mi arate că le aparțin,

Și orice-aș face ele gândurile-mi dețin,

Manipulându-mi vorbele rostite la-ntâmplare

Din miezul zilei care-așteaptă până moare

Să-nvie a doua zi când noaptea va apune

Timidă cum n-ar fi nici o stea-n lume,

Și iar se înserează și teama mă cuprinde,

Sângele se-nveninează și glasul-ncet se stinge.

Aștept cuminte, pe-ntuneric spectacolul din minte,

Și la sfârșit, scris pe generic, numele a mii de vise...

fără cuvinte...

001.704

Ioana Balea. “Vise.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-balea/poezie/87026/vise

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.