Poezie
Profanare sângeroasă
1 min lectură·
Mediu
Mi-e rău,
Mi-e rece
Și mi-e teamă...
Ascult cum curge
Sângele prefăcut
În zeamă,
Se prelinge tăcut
Pe pereți,
Se ascunde
Prin scaieți,
Și rămâne
Iarba pătată...
Mă uit
La rana-ncrustată,
A amețit
Al meu suflet
În vâltoarea-i scârboasă;
Pierdut-am al meu cuget
Ce pe inima-mi apasă,
Tac și privesc
Cum din cer pică
Și strălucesc
Stropii de sânge vii
Îmbătați de frică.
Îi culeg din țărână,
Și-mi par demult a fi
Flori în cunună...
Mireasmă de moarte
Îmi pătrunde în nări,
O forma aparte
Apare-ntre nori,
Privesc în oglindă
Văzând ce-i pe cer,
Reflexia-i a mea dublură
Eu sunt demonicul înger!
Din ochi-mi teroare
Sângele se revarsă,
Din venele-mi albastre...
Aripile-mi cad în baltă
Și se pătează
Căpătând o altă
Nuanță de păcat,
Și își păstrează
Froma colțuroasă
Urând tot ce-i curat,
Și mă obsedează...
Călcând ușor alături,
Mă-ndrept către himere
Și le-apuc de hățuri...
Din ceruri pică miere,
Iar sângele-i dulceag
Când bestiile s-adapă
Rupând și albul steag,
Vinul prefăcând în apă...
001.566
0