Poezie
Nepământeana
Când sufletele-și adună gândurile, oamenii își amintesc să viseze…
1 min lectură·
Mediu
se confundă-n mulțimi uluitoare,
o inundă mii de gânduri tulburătoare,
se coboară de pe-un piedestal în țărână,
e goală, singură – a zecea parte dintr-o sclipire de lună...
se cuprinde, nu-i uimită,
obosind, se lasă să cadă,
îți aduce aminte, amețită,
oglindind în sieși ce pe chipu-i să nu se vadă…
fantomatic pășește pe-un tărâm nedeslușit,
căci talpa-i nu lasă urme,
când grabnic și-adună sufletul pieirii sortit,
dar numai o dorință-și pune...
suflă-apoi o poveste din glasuri dulci de cristal
o harpă și-o vioară zac lângă-un piedestal,
acompaniind rânduri de fulgi de nea
coborând ordonat, cu tact... acoperind-o pe ea…
001.560
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Balea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Balea. “Nepământeana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-balea/poezie/101162/nepamanteanaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.