Vis

mai lasă-mă două secunde și o zecime, că între timp visul durează la infinit; visez lama bine șlefuită a cuțitului de pe masă, de frică l-am ascuns în sertarul biroului vechi și din când în când mă uit la el cu o privire curioasă. Cât de mult poate să doară veșnicia? dar dacă aripile de ceară-mi vor fi smulse și voi cădea în gol la infinit? Hei! aruncă-mi o sută de lei ca să dau cu banul - moarte sau viață? - îmi leg răsuflarea de-un briceag în formă de cruce și-i dau drumul pe geam. Zbor... la infinit. Hei! soare așteaptă-mă! acum din urmă te prind și înșfac unica rază ce străbate mii de ani lumina intersectând un bulgăre de foc; o să mor ca să mă nasc din nou... din propria-mi disperare alcătuiesc 4 cuvinte: lăsați-mă să plutesc...