Rugă
În palatul minții mele, construiesc podul palmei În palatul minții mele eu sunt stăpână Țes firele, le întrepătrund, să nu rămână Istoriei Dezgolite, zgribulite, se înghesuie Toate
IBIoana BaleaWho am I?
Gândurile mele necurate se aștern singure pe portativ. Le cântă o voce mută. Le cântă pe note înalte, bolborosite din adâncurile mărilor. Când ies la suprafață se transformă în spumă. Îmi scufund
IBIoana Baleaun Kelvin și mii de Celsius
Eu mor în fiecare zi un pic mai mult ca ieri Atent îmi culeg gândurile fragmentate Eu văd lucruri de nevăzut În mine Sângele clocotește mai fierbinte ca lava și se împietrește mai dur
IBIoana Baleasărută-mă pe ascuns
Mă gândeam azinoapte în timp ce venele și gândurile trăgeau în toate părțile de acelasi sânge uscat de căldura buzelor tale, mă gândeam cât îmi este de dor de autobuzul cu care ne plimbam, de biletul
IBIoana Baleanovember rain
Astăzi este ziua nefericirii mele. „La mulți ani!” îi urez cu senină căldură, suntem de-o seamă, doar am crescut împreună. A fost confidenta mea, sprijinul meu la durere, alinarea mea la
IBIoana Balea009
E ora 009... știi ce e? e lună plină... asta e; deși e zi, iar soarele e gol. E 009. Ceasul sună a clopot de biserică, iar patul meu sună a mormânt peste care țărâna cade. Ai gustat vreodată un fir
IBIoana Baleaultima zi din agendă
ia-ți celularul și fugi să prinzi un taxi, să-ți facă secretara o cafea, iar contabilul să-ți aprindă o țigară... Unde ți-e mercedesul? la gară? Ah! Vine șefu’ ăl mare de la București... sacoșa
IBIoana Baleaeu și cu mine în ale vieții împrejurări
Mi-am zugrăvit camera în lila deschis, și-am aruncat o pată de culoare în colțul din stânga sus, unde stă agățată pânza vechiului păianjen, gata să cadă; din greșeală l-am văruit în tavan cu alb de
IBIoana BaleaVis
mai lasă-mă două secunde și o zecime, că între timp visul durează la infinit; visez lama bine șlefuită a cuțitului de pe masă, de frică l-am ascuns în sertarul biroului vechi și din când în când mă
IBIoana Balea