De ce nu mănâncă cei ce au insomnii miel de Paști sau teoria animală a timpului
Apuc de coadă timpul - mâță
și-i smulg din blană,
pentru fiecare oaie atletică numărată,
cate un fir.
În
Copilul progresului
În urmă cu două zile,
a învățat la istorie
că românii au fost cândva mari băutori de nechezol.
Ieri,
mi-a povestit despre orele de ecologie.
Era
Antirabic
Când îngerul meu păzitor
avea aripile în gips,
mă plimbam prin viață,
om al poveștilor,
cu bugetul ipocriziei deficitar,
cu inima în recesiune sentimentală.
M-a mușcat realitatea
Ochii roșii, bulbucați,
pleoapele galbene, hepatice.
-Molfăi cărbune.
Halești printre sughițuri sacadate.
Colții iți scrâșnesc hidos.
Gingiile ți se descompun.
Respirație de petrol și
Reciclare
Pun lacăt la iglu și plec.
Scot dalta,
sculptez în jurul meu
și gust un pai de primăvară.
Roiuri de trandafiri sintetici
bâzâie în rotundul tău cu colțuri.
Revoltă
dumnezeu e monopolist
pe piata sufletelor mutilate.
El decide prețul și calitatea.
Eu sunt consumator.
Mă supun și cumpăr
piure de morcovi pentru copil
și insecticid împotriva
Mut
Curge încet,
degerată, acidă, pic și pic...
Bănci de lemn,
fiare îndoite,
praf de cretă.
Înca un geam spart.
Prin el, tiptil, tiptil
licurici împrăștie lumina lor neagră.
Corul
Între două bucăți de sticlă, agățate într-un diblu gros pe un perete, sunt straturi de nisip de diverse culori. În nisip mișună furnici roșii.
Subtil, parșiv se infiltrează Furnicile
Asfixiat în soba cu vise
Umbre pe zidul netencuit
din jurul gropii cu noroi cald
în grădinița din sârmă ghimpată.
Perechi de botoșei în prag.
E frig aici și urlă tare tante.
Zvâcneste
dumnezeu se scrie cu minuscula
În grădina voastră roșia are Par.
Ea se agață de Par,
iar el o ghidează în creștere.
Ce se face roșia fără Par?
Putrezește.
În grădina mea cresc numai
Apă plânsă
Picură în sus
din porii pavajului elegant
o umezeală lăptoasă.
Gâdilă tulpinile.
Copacii pozează
un nud decapitat.
Un nimeni ud schițează.
Șiroaie ordonate
îmi udă
Lume spiralată.
Șoc electric în genunchi.
Mă uit la încheietura mâinii.
Auuuu! Șocul îmi urmează gândul?
Sau șocul e gândul.
Șogândul zgâlțâie patul.
Am rău de mare.
Rău.
Raul?
Nu știu
În primele nopți m-au ghemuit pe un fotoliu, mă-nfașurau într-un cearceaf albastru cu trenulețe mici și mă-ncălzeau în brațe să nu tremur.
Fumul aspru îmi înțeapă gâtul.
Strugurii arși de ochi
