Poezii

De ce nu mănâncă cei ce au insomnii miel de Paști sau teoria animală a timpului Apuc de coadă timpul - mâță și-i smulg din blană, pentru fiecare oaie atletică numărată, cate un fir. În

Singurătatea e normală Psihologul: Recunoști perechea? Nu e dificil, e chiar aici. Lasă nu-i nimic,

Copilul progresului În urmă cu două zile, a învățat la istorie că românii au fost cândva mari băutori de nechezol. Ieri, mi-a povestit despre orele de ecologie. Era

Antirabic Când îngerul meu păzitor avea aripile în gips, mă plimbam prin viață, om al poveștilor, cu bugetul ipocriziei deficitar, cu inima în recesiune sentimentală. M-a mușcat realitatea

Ochii roșii, bulbucați, pleoapele galbene, hepatice. -Molfăi cărbune. Halești printre sughițuri sacadate. Colții iți scrâșnesc hidos. Gingiile ți se descompun. Respirație de petrol și

Þang! Þang! Mai pic-o tinichea, în palma ta mânjită. ...un strop de băutură. Respirație grea de câine hăituit... - De ce n-o

Reciclare Pun lacăt la iglu și plec. Scot dalta, sculptez în jurul meu și gust un pai de primăvară. Roiuri de trandafiri sintetici bâzâie în rotundul tău cu colțuri. Revoltă

MONOPOLISTUL: Vreți să cumpărați bătrânețea mea? E chilipir, e la ofertă.

dumnezeu e monopolist pe piata sufletelor mutilate. El decide prețul și calitatea. Eu sunt consumator. Mă supun și cumpăr piure de morcovi pentru copil și insecticid împotriva

Mut Curge încet, degerată, acidă, pic și pic... Bănci de lemn, fiare îndoite, praf de cretă. Înca un geam spart. Prin el, tiptil, tiptil licurici împrăștie lumina lor neagră. Corul

Între două bucăți de sticlă, agățate într-un diblu gros pe un perete, sunt straturi de nisip de diverse culori. În nisip mișună furnici roșii. Subtil, parșiv se infiltrează Furnicile

Asfixiat în soba cu vise Umbre pe zidul netencuit din jurul gropii cu noroi cald în grădinița din sârmă ghimpată. Perechi de botoșei în prag. E frig aici și urlă tare tante. Zvâcneste

dumnezeu se scrie cu minuscula În grădina voastră roșia are Par. Ea se agață de Par, iar el o ghidează în creștere. Ce se face roșia fără Par? Putrezește. În grădina mea cresc numai

Apă plânsă Picură în sus din porii pavajului elegant o umezeală lăptoasă. Gâdilă tulpinile. Copacii pozează un nud decapitat. Un nimeni ud schițează. Șiroaie ordonate îmi udă

Lume spiralată. Șoc electric în genunchi. Mă uit la încheietura mâinii. Auuuu! Șocul îmi urmează gândul? Sau șocul e gândul. Șogândul zgâlțâie patul. Am rău de mare. Rău. Raul? Nu știu

În primele nopți m-au ghemuit pe un fotoliu, mă-nfașurau într-un cearceaf albastru cu trenulețe mici și mă-ncălzeau în brațe să nu tremur. Fumul aspru îmi înțeapă gâtul. Strugurii arși de ochi