Poezie
Adunați-vă surâsul să-i restituiți uimirii noblețea
1 min lectură·
Mediu
Un pas neobservat făcut la întâmplare
îți pare mai nimic,
să mergi nu e sublim,
și-atunci
te-ntorci în trupul din care-ți cade umbra.
Aproape e lăsarea-n lenevire a mișcării,
se caută iar un ceas lansând secunde, întors în depărtare.
E prea puțin atunci în amintire
și iar te-ntorci în timp
să juri că lacrima căzută
e setea altcuiva,
în carnea ta
se-neacă Universul,
aici
ești în târziu pierdut
și te îngemeni cu raza unui far.
De ce rănești cu trupul tău lumina?
Sau...
poate ochiul orb însângera vederea-naintea ta?
Întors,
e prea puțin să stai
și-n nemișcare pasul iar te cheamă.
022.979
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Silvan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Silvan. “Adunați-vă surâsul să-i restituiți uimirii noblețea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-silvan/poezie/13900254/adunati-va-surasul-sa-i-restituiti-uimirii-nobleteaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LOMă rog, văd că ai pus acum altă gâscă în aceeași traistă.
0
Rime (?) aiurea: deplâng - sunt, pisici - bici. Asonanțe. Rima: când în cruciș, când în curmeziș.
Ce să mai vorbim de măsură: cum vine la pix: când 9, când 10. Ritmul - corespunzător. Diferit.