ioan peia

iubita mea cu țâțe pară
ce vii la mine-n pas de deux
cu puga plină de mangó
și fripturici
cu labii mici
ador mirosul tău de fiară

... \"tulburent\", nea jorj?
și nu mai \"șuta prin garduri\" și pomi, că-ți ia lumea seama și te crede \"tulburel\"!

... că ai lucrat, ulterior, la acest text și l-ai făcut să arate foarte bine. chiar foarte bine. l-am simțit, cum ar veni...

nenea genu, de-ți dorești,
te citesc acu, acu,
fiindcă, vezi matale, ești
mai baban ca un haiku!

După avizata și extrem de eleganta domniei-voastre părere, toți cei care nu se suprapun peste gusturile dv. rafinate, pot fi etichetați drept \"parașutiști din divizia subversiuni\"! Vă recomand să scrieți un eseu pe tema: \"Nu\'ș ce-am de la o vreme, dar prea mă simt genial!\"

Cer scuze, dar nu discut în contradictoriu de dragul de a discuta! O fac din convingere și cred că este un argument suficient pt a nu fi stigmatizat pe tema asta.
Dacă resubliniați că :\"„Nu limbajul, cu jocurile lui de cuvinte spumoase și scînteietoare, este important, ci felul cum privești lucrurile și cum simți că ele te privesc la rîndul lor pe tine.”, atunci am următoarea propunere: faceți un haiku, dv sau orice maestru în materie, fără cuvinte. Adică stați așa și uitați-vă la lucruri, respectiv, ele la dv. și, gata! Iată haiku-ul cel adevărat, voi zice!! Și mă voi înclina în fața măreției lui lirice. Dar, pînâ atunci, văd că tot la cuvinte faceți apel pt a-l materializa și a-l arăta lumii. Adică: trei rânduri amărâte de versuri cu vanitatea ansolută că exprimă kintesența poeziei! Ei aș!
Mai spuneți, cu o oarecare tentă jignitoare în expresie: \"Ca să îți exprimi o părerea despre o problemă fără a-i cunoaște datele este o atitudine cu care nu voi fi niciodată de acord indiferent cine o adoptă.\"
Credeți că e nevoie de așa mare pricepere și profunzime metafizică pentru a percepe că acele trei rânduri nu sunt decât dovada unei lipse evidente de vână poetică? Și, oricum, faptul că sunteți sau nu sunteți de acord dv. nu este decât un simplu punct de vedere care poate avea, totuși, limitele lui de percepție,- că tot ați adus vorba de \"nuanțe subtile\".
PS: Noi nu suntem maneliști!

oricine și oricât ar spune, orice demonstrație mi-ar face (am alergie la \"făcea\"!), nu pot să văd în haiku decât strănutul unui mini/poet rămas cu inspirația în prag. atât.
fără supărare.

dane, ai făcut troiță,
din cei trei distinși voinci,-
răstignit e bietul ghiță
ca isus între amici!

nu forța mâna destinului. femeile ne/frumoase și ne/libere sunt victimele complet nevinovate ale destinului. hdestin care poate lovi oricând, după colț! chiar și pe cele dimpotrivă...

în toată poezia sunt doar vreo două versuri mai de doamne-ajută. restul e o încâlceală plicticoasă de imagini obscure, de cuvinte amețite, fără cap și coadă, de frânturi de sapienții minore. nu știu ce-ai vrut să faci aici, dar ai dat-o rău în bară.

ai mai nimerit-o odată.

eu aș renunța sau aș schimba:

\"latura întunecată a ambiției
împinge cu piciorul
trăznetele
pariază pe zaruri tot\"

distonează, calitativ, cu restul.

...

...ferestrei ori fereștii. media e imposibilă.
\"mă uitam
în creierii întunericului\" și
\"gândurile stau
în umbra pumnului\"
sunt imagini de forță.

mai puneți mâna pe carte și după aia faceți și desfaceți prin republica literelor...

tu cu cine naiba te cerți? sau ai chef de cavalerisme ieftine? du-te, frate, atunci, la baluri de carități.
că la poemotecă nu prea ai ce căuta!

conform unei la fel de banale definiții, dar cu sensul figurat, o anonimă este, citez: o neștiută, o necunoscută (și nu mai insist asupra accepțiunii: lipsită de personalitate, căci, ție, carmen, îți dă personalitatea pe răscoale!)
apoi, îți mulțumesc pt efortul de a mă psihanaliza și pentru pespectiva pe care mi-o oferi - potrivit unui cod al manierelor elegante inventat de către tine - de a vedea în acest sait un fel de internat sever, complet aseptic, în care copilași dulcici să poarte la ei batistuță pentru a se șeterge mumos pe botic, ori de câte ori beaoră apică și papă păpică.
iar chestia cu criticile constructive las-o pt ora de educație cetățenească, la care, educatoarea de matale ne va învăța cum să stăm pe covoraș cuminței, cu lăbuțele pe batistuță și cu iamaginea alma materei noastre între genele serafice...

când apari aci și-ți dai cu presupusa, nu ești persoană: ești un... anonimă, ca și mine. ori, de atac la anonimă nu am auzit până acum.

...a observat pluridisciplinara carmen că e și un infinit p-acolea! adică zerorurile alea culcate care, la carmen, sunt niște banali ochelari.
vai, ce cataractă intelectuală!
inoperabilă.

vorbește-n dreptul tău, frate!