ioan peia

Până în clipa de față văd că sunt 47 de vizionări. Ceea ce mi-a stârnit mirarea. Să fie oare interesul față de acest fenomen atât de mare? Iar aserțiunea asta să deslușească ea cine știe ce profunzimi nebănuite ale personalității în cauză? Dar care ar fi aria de cuprindere a definiției mai sus-citate? Și care anume indiciile după care ar putea fi calificată prostia? Problemă complexă care nu poate fi expediată printr-un enunț laconic, ce doar pune problema, fără s-o aprofundeze. Mai mult de atât: prin extensie speculativă am putea să ne întrebăm ce fac deștepții când se plictisesc?! Se supun ei aceleași legi de dezvoltare? Sau ei involuează? Spre o intersecție în care cele două personalități - una ce se dezvoltă și alta ce se întoarce la origini - se întâlnesc apoteotic într-un punct! Ei, aici e-aici: punctul ăla nu cumva îi încape, simfonic, pe toți? Și, uite-așa, să ne pomenim pe cap cu ditamai armonia universală? Când non-contradictoriul va anula legile dialecticii, iar noi vom psalmodia fericiți: sancta simplicitas, iată drumul către nemurire!!...

Ai un amestec de surprinzătoare imagini:
\"Nimic din ce ma inspaimanta nu imi e strain…
de parca as sti pe unde s-o iau cand noaptea-i cruda,
tu la fel,
cetatile rapuse, mieii adulti.\", cu rateuri inexplicabile:
\"iedera rupta
de catarat in coate.\"
dar înțeleg că e abia începutul. Succes!

O lectură absolut deosebită, cu un tonus oarecum schimbat față de scrierile anterioare. E mai cald, mai fremătător, mai puțin preocupat de grija de a invoca sobrietatea rostirii, mai lejer cumva. Partea mea preferată, dar nu numai:
\"subit nu mai e nevoie de arheologia duminicilor insulare
mă devorezi cu apetitul tău matinal pentru improbabil
și pentru ideile mele despre vîrstele ascunse ale femeii
apoi nu te mai poți opri din rîs
îți caut contrariat privirea\"

Fain! Dar ai grijă cu \"femeia secretă\"... A mai posedat-o cineva...

Am citit undeva, nu mai știu unde, că dacă, în deșert fiind, încerci să duci un pahar cu apă la gură, el se evaporă instantaneu. Nu am verificat fenomenul, dar tind să cred că lucrurile-s reale, căci ce altceva se poate întâmpla într-un teritoriu bântuit de fete morgana și beduini prădători. Partea neplăcută e că deșertul nu are zei și nici măcar nu te poți mulțumi cu trista compensație a săvârșirii unei libații, în clipa în care apa din pahar își ia zborul...

Frumos decalog! Dar cine îl respectă?

\"Iubirea - iminenta lumină\". Cred că am aflat de unde vine forța poemelor tale... Și de ce, de fiecare dată, ele au asupra mea efectul liniștitor al unei mări în zbatere lentă.
Ai devenit o lectură necesară. Ultimul tău comentariu este remarcabil. M-a convins definitiv.

\"Tu de-mi pui stampila STAS,
Eu iti pun stampila STAI,
Si-apoi vad ce-a mai ramas
Din ciocanul care-l ai!\" (Anghelina Andreea)

Vai, ciocanul nu-i ușor
Și, când vrui să dau mai tare,
Mi-a scăpat peste picior
Și-așșa tarrre rrrău mă doarrreee!...

Când la prins la a sa soață,
Un dentist cu mâna grea
I-a scos vreo trei dinți din față
Singurii ce-i mai avea!

\"Peia crede c-are cheia
umblă cu pipițe culte
la femei de vârsta treia
poartă haine cât mai multe\" (Costin Tănăsescu)

La pipițe, de m-am dus,
Cheia-i do. E do de sus!
Dar la dame vechi, cum spui,
Cheie n-am. Ce să descui?

Pielea de pe tine
Încă n-am luat-o,
Dar cam știu eu cine
A împrumutat-o. (Elia DAVID)


Legea-i cunoscută,
Ca la biata oaie:
Cine mă-mprumută,
Nu mă și jupoaie !

Intervin tardiv, ce-i drept, dar trebuie să o fac, întrucât am constatat că sensul atribuit de către mine expresiei \"Caramba!\" nu prea se potrivește cu interpretările date în com-urile de mai sus. Eu știam de sensul unei alte variante, pe care o reproduc, prin copiere:
\"Alaturi de brazilieni, turistii straini din toate colturile lumii au invadat ca in fiecare an orasul pentru a se abandona atmosferei extraordinare de muzica si dans, unica pentru Carnaval, dar fara a ezita sa se minuneze de fiecare dansatoare intilnita in cale, folosind unul dintre primele cuvinte invatate la Rio: “caramba”, echivalentul cunoscutului “wow” al americanilor. Milioanele de petrecareti au iesit deja pe strazi, chefurile tinindu-se lant pina dupa miezul noptii. Inaugurat vineri seara, Carnavalul va debuta astazi cu obisnuita-i exuberanta si senzualitate, ceremonia de final urmind sa aiba loc marti, ziua in care se sarbatoreste Mardi Gras.\"
Sensul \"cară-te!\" nu-mi era cunoscut...

Fetelor! - un steag alb vouă...
Căci mie nu-mi este prea greu
Să vă-mpac pe amândouă:
Vă-mprumut droselul meu!

Și din orice altă parte
Carnea mea, deschisă carte,
Flori pe pârtii de zăpadă,
Tot parfumul meu, ca nadă...

Andreea...mai e un loc prin fereastra ceea de pe strada grădiniței nr. 1... nu vrei să-ncerci?

\"nu tac nu cer nu zâmbesc
privesc arabescuri
Dedal îmi cântă firesc
prea firesc\"

...nu am curaj să spun nimic, ar înemna să risc un zbor sortit pieirii!...

Poema domniei-voastre m-a durut! Vă sunt alături cu tot ceea ce înseamnă eu-l meu liric și, mai ales, omenesc.

\"ca o respirație între silabe
fără nume aș locui între umerii tăi mai departe
ai gândi doar pentru mine\"
Am desprins esența. Și reușita poetică, totodată.

\"Ioan iese de pe use
Sangerand la gat de pai\'ca
N-a fost rupt de cateluse
Ci de stapana-i tigroaica.\" (dumitru cioaca-genuneanu)

Nu știu dacă zoo-dama
Va să guste epigrama...
La tigrese, de n-ai pușcă,
E-nțelept să stai în cușcă.

\"Romancutele de-acuma
Prin Paris cic-ar fi spuma,
N-au cojoace, n-au jupon,
Ci cate-un Alain Delon.\" (Sorin OLARIU)

Auzit-am chiar, rezon,
- Așa zic gurile rele -
Că-l îmbracă pe Delon
De a dreptul peste piele!

Drastic ai scăzut, din mie,
Reducând, la una, droaia,
Dar n-ai vrea cumva, bădie,
Să o scazi mata și p-aia?!...