Ioan Jorz

Dan Norea, așa se spune printre epigramiști. Asta nu înseamnă că alte rime (îmbrățișată, alăturată) ar fi folosite în mod incorect. Am discutat și eu cu maestrul Ionel Iacob Bencei, referitor la recomandarea de a fi folosită doar rima încrucișată pentru epigramă, ba, mai mult, iambul și troheul. Pentru muzicalitate. Am și primit de la domnia sa, la scurt timp, un teanc de referate și comunicări (dactilografiate) semnate Trifu, Ghițescu, Dimitrie Jega ș.a. Personal, cred că rima alăturată și, de ce nu, cea îmbrățișată, sunt într-o apropiere periculoasă de versificația populară (v. cântecul satiric, strigătura, orația etc.) existând riscul de contaminare. Dar asta este doar o părere. Cu amiciție,

Ioan J

Nea Ion Ruse, mulțumesc pentru replică și vizită! Cu amiciție,

Laurențiu Orășanu, desigur că epigrama este a mea. Asta înseamnă că ai criticat un clasic... în viață. Am simțit nevoia să amintesc de Alexandru Misiuga, supranumit și \"tartorul soacrelor\" - epigramist de mare valoare, care a trecut la cele veșnice nu cu mult timp în urmă. Cât despre construcție, ce să zic? Nu e dintre cele ideale, dar nici de aruncat nu e. Pentru a evita rima alăturată, care, conform părerii mele, scade valoare unei epigrame, am recurs la această construcție, unde versul cuprins între paranteze precizează momentul. Mulțumesc, pentru vizită și observații! Cu amiciție,

Ioan J

Marian Vasile, mulțumesc pentru replică! Se putea mai mult, dar așa, din fuga condeiului, merge! Cu amiciție,

Florian Abel, după cum se poate observa sunt în viață. Glumind, șampania am băut-o, n-am bătut-o! Bună replica, se-apropie de ceea ce s-ar numi duel epigramatic. Mulțumesc! Cu amiciție,

Deși r(e)(a)portat la actualitate, consemnând o știre - aflată, vremelnic, în atenția multora - nu întrunește caracteristicile/proprietățile unei epigrame, și pentru că poanta este una previzibilă: salam-muștar, eșec= \"sărit muștarul\" - într-o exprimare colocvială! Nu! Așa NU! Fără supărare,

Ioan J

Cursivitatea și narativitatea, plus ludicul parodic (care poate fi și sorescian) conferă textului poetic/poetizat caracterul de metamorfă, pentru că o concluzie aforistică se poate extrage - la finalul fiecărei părți ale tripticului. Remarc claritatea scrieii. Cu amiciție,

Ioan J

Operație de mărire

Măresc chirurgii, cu avânt,
Sâni, buze, dar i-aș da Nobelul
Celui ce, primul, pe Pământ,
O să mărească... cerebelul.
(Goea Maria Daniela)

Vădit surprins
Voi comenta și eu aici, dar cu rezerve
(De ins pățit, care s-a ars cu ciorba)
Că-i prima cerere, din partea unei Eve,
În care de-alt fel de mărire este vorba!

Nae, demersul tău este interesant, instructiv și necesar. Problema (una dintre ele, mă rog) este că juriile multor concursuri de gen acceptă epigrame \"trase la temă\" - ba, mai le și premiază. Ar mai fi și abilitatea multora de a adapta epigrame mai vechi, unele chiar publicate, pentru a \"intra\" în tema unui concurs, mizând pe faptul că nu-ți poți aminti chiar tot ce ai citit, la un moment dat. Este un fel de a trișa, la care m-am pretat și eu, uneori. Mai rar, în ultima perioadă, pentru că nu mai trimit pe la concursuri.

Sunt de aceiași părere cu tine, adică o epigramă este cu atât mai realizată, mai de valoare, cu cât are mai puțină nevoie de titlu (de \"sprijinul\" din titlu) ca să nu mai pomenesc de sub-titluri, legende, explicații etc. Am întâlnit, nu de puține ori, chiar și aici, pa Agonia.ro, catrene care aveau note de subsol.

Cu amiciție,
Ioan J

Într-un fel, personalizat, este o \"Scrisoare de la Muselim Selo\" - dacă ne amintim de G.Coșbuc și volumul său \"Odă ostașilor români\"! Evident că \"up-gradat\" - la vremea sa - și amintindu-ne de Liviu Rebreanu, de unde și senzația de vetust, de prăfuit, de clasic. Aparent, literaturizat ca la începutul secolului trecut, textul mizează pe o telenovelizare a sentimentului patriotic, pateticul (impregnat de sentimentul național) căpătând accente tragice. Inevitabilitatea morții, fără o conștientizare, heidegheriană, a finalității actului, tinde a supra-aprecia neliniștea (metafizică) celor doi țărani, tremurând de frică, și nu numai! Ce este inedit în această proză, transcedentând, dincolo de matricea rebreaniană, evidentă, este adaosul foto, folosit cu succes de Jean-Marie Gustave Le Clézio în \"Procesul-verbal\". Felicit juriul concursului, pentru detectarea urmelor(vagi) de modernitate (vezi nou-nou romanul francez, 1965! Foto!) și pentru faptul că nu-l lasă pe Liviu Rebreanu să devină element al istoriei literare! O felicit și pe autoare, pentru încăpățânarea cu care ne demonstrează, dacă mai era nevoie, că în literatură, cea pe care ar trebui să o percepem cu toții - dacă am relua ciclul primar - este nevoie de întoarcerea spre clasicism!

Ioan J

Eu m-am abținut. Cornel a riscat, dar cum nu-l pot lăsa singur, apreciez și eu că (aproape)epigrama e cam trasă de păr. Pseudo-duelul, generat de postarea ta, este mult, mult sub nivelul la care ar trebui să se poarte un duel epigramatic. Și asta nu se întâmplă doar în subsolul paginii tale. O replică epigramatică trebuie, la rându-i, să fie la subiect, să întrunească toate condițiile cerute pentru o epigramă (inclusiv poantă) dar, mai ales, să nu alunece în vulgaritate și să nu depășească două, maximum trei, catrene. Sunt niște cutume, pe care am încercat să le explic, acum ceva vreme. Pare-se că nu m-a citit nimeni. Vali Slavu, scuze, dar unele clarificări sunt necesare! Nu putem mima spontaneitatea poantei (mă refer la dueluri) prin versificări, versificări la îndemâna oricui! Probabil că ar trebui publicate niște dueluri, de referință, astfel încât, prin exemplificare, să priceapă lumea despre ce e vorba, în propoziție. Cu amiciție,

Ioan J

O imputație ți-aș face:
Nu-i o otravă precum strigi
Și este foarte eficace
Cu spirit dacă o irigi.
(Tataia)

Mi-am însușit rapid, băbește,
Ce-ai zis matale-aici, pe site
Și-am irigat-o bărbătește,
Așa cum spui, cu spirit. White...
(GPI)

Irigații
La sfatul ce-i dădu Tataia,
Ca un elev, ascultător
(ce-i bun la toate - vorba aia)
A devenit... irigator!

Ioan J

Nu piere buruiana rea
Și chiar de piere e tardiv.
Nu sta prea mult pe lângă ea
Că mori... ca fumător pasiv.
(Bodea E.)

Sfat
Când soacra este bună, rea,
Se cere-a fi mai agresiv;
Nu sta, când ești pe lângă ea,
Că mori... ca ginere pasiv!

Ioan J

Sincer, chiar și la a doua lectură, nu reușesc să mă dumiresc asupra motivelor pentru care această \"personală\" zace în \"Atelier\". Aceste gânduri (de chinuit) îndeamnă la meditație, la auto-reflexivitate, într-un mod (auto)ironic și nu sunt mulți cei care scriu așa ceva. Vorbim aici despre o re-dimensionare (up-gradare) o re-evaluare și reconsiderare a proverbului, printr-un demers de aliniere a acestuia în planul post-modernității. Cu amiciție,

Ioan J

Da, un text de excepție, care, chiar dacă aparține unui proiect literar mai amplu, adică \"Păcala făgețelului\" - se singularizează prin metaforă și imagine, cromatica lexicală fiind una bine cumpănită. Mai remarc și echilibrul interior al poemului, narativul agregând, armonizând mijloacele stilistice, fără ruperi, contorsionări ș.a. Un text care ar putea fi recomandat, fără riscul de a naște controverse. Cu amiciție,

Ioan J

Mureșane, ai dat-o \'n bară! Și asta nu pentru că te-ai dat la Eminescu, ci pentru că ai făcut-o la modul groassier, la modul repulsiv - de miciman care își conștientizează frustrările, nici măcar într-un mod original, ci pastișând un alt papagal de autor, autor care, măcar pentru inițiativa (de pionerat) de a se căca pe România, ar trebui să aibă prioritate, adică să nu fie pastișat de tot felul de neica nimeni! Măi, deșteptule, măcar de ziua lui, ar trebui să-l lăsă în pace pe Mișu!Nu crezi? \"eminescu și dorința numelui scîrbei/masturbarea naște copii cu ochi dilatați\" - nu ți se pare cam mult? Dincolo de masturbarea exprimării? A mai scris cineva de Eminescu, altfel decât a cereși atenția pe NET? Nu! Ai scris tu - și ai reușit.! Mi-ai cerșit atenția pe Internet și ai reușit! Concluzie: Eminescul lui Mureșan nu este Eminescul meu! Cu siktir,
Ioan J

\"La noi transportu-i la pământ!\"
(GPI)

Ioane, faci o constatare care, din păcate, este adevărul gol, goluț. Așa e, în general transportul nostru este la pământ, atâtă vreme cât nu traversează vreun pod, viaduct etc.

Miloș Petru, au plecat și unele gări (cele dezafectate și cele a căror construcție se pare că nu se mai termină). Vom zbura cu trenul, în curând.

Vă mulțumesc, amândurora, pentru trecere și semn! Cu amiciție,

Ioan J

Gara nu pleacă, niciodată. Doar își mai schimbă călătorii și, uneori, proprietarii. Mulțumesc, pentru lectură și semn! Cu amiciție,

Ioan J

Dacă lipsesc, pune-le dumneata! Sper că nu și le-a însușit cineva, pe drum!
Treba dumitale. Eu eram convins că-l ștergi și păstrezi titlul pentru altceva.

C-am îndrăznit să-i fac catrenul varză
Sări tribuna, cât ai zice pește,
Și cu umor cazon, de autobază,
M-au înfierat pe loc... tovărășește!

Ai plecat de la butada \"Nu mă întrebați cum am făcut primul milion\" - atribuită bancherului Rothschild. Știm cu toții ce înseamnă. Catrenul este unul constatativ, cu o concluzie banală. Te-ai prins?

Că nu știi face primul milion, asta e clar. Nici eu nu știu. Și dacă lucrurile stau așa, ce-ar fi să te-apuci să faci prima epigramă! Cu amiciție,

Ioan J