Ioan Jorz

In fine-acum am luat aminte
cam ce a vrut Nea Jorj să spună-
-musai un pumn de președinte
să-i iasă lui o poantă bună
(Sanda Nicucie)

Riscurile poantei

Îmi cert și eu, acuma, poanta,
Că s-a-ntrecut peste măsură,
Și riscă-așa, aiurea, toanta,
Să ia și ea un pumn în gură!

Domnule Firică, îmi permit să vă răspund citându-l pe dl. Laurențiu Orășanu:
\"Trucaj filmistic ori ba, epigrama conului Jorz e bine servită: la moment, ancorată în \"realitate\", cu umor persiflant, opus celui băsescian (oare a râs cineva vreodată la poantele lui Băsescu, în afară de el?)\"

Cam asta este ideea. M-a interesat momentul (la cald) și poanta. N-am stat să analizez filmulețul, neavând nici competență, nici competință. Cu salutări,

Ioan J

Domnule Laurențiu Orășanu, mulțumesc pentru \"steluță\"! Apreciez și argumentația. A fost o surpriză. Aveți dreptate, referitor la primele două versuri. Asigură doar rima. Oricum, genul acesta de epigramă (a momentului politic) se uită, imediat după ce vor fi epuizate discuțiile pe subiect, pierzâdu-și actualitatea. În unele cazuri poanta poate fi \"recuperată\" - pentru altă epigramă. Cu amiciție,

Nea Mișule, epigrama pe subiecte politice are peste o sută de ani. Epigramiștii trebuie să fie pe fază, să consemneze și să ironizeze, atunci când este cazul. Astăzi este un politician, subiect al epigramelor, mâine altul... Important este să se scrie despre cei care fac câte-o trăsnaie, la modul degajat, fără ură. Habar n-am dacă a fost trucaj sau nu! Rămâne argumentația domnului Laurențiu Orășanu - care are un punct de vedere foarte solid. Nu e nevoie de scuze! Nu e cazul! Cu stimă,

Domnilor Popovici și Gârda le mulțumesc pentru replicile, inspirate, la epigrama mea! Cu amicalitate,

Ioan J

Nea Mișule, \"Bătaia e ruptă din Rai\"! Care e problema? Omul a cârpit un puști, cu \"gură spartă\" sau nu? Cert e că l-a cârpit, de, suflet bun. Cum să rămână copilul cu \"gura spartă\"?! Era nevoie de cineva care să-l cârpească. Nu crezi?! Până la urmă e un gest umanitar!

Ioan J

Dacă a critica un text, chiar dacă el (textul) aparține cuiva care a încercat a polemiza cu autorul comentariului, poate fi înțeles ca un gest obiectiv - lipsit de intenții revanșarde, atunci nu mi se va face un proces de intenție când afirm, punctual, următoarele:

1. Poantă ce va fi \"bătătorită\" de mulți, alți, concurenți, pentru că e previzibilă. Înainte era mai bine - lamentație ce tinde a se permanentiza, nostalgic, în gândirea unei anumite vârste!

2. Catrenul respectiv are un caracter de constatare, de inventariere a unor evidențe. Rămâne doar frustrarea, care e un loc comun al nemulțumirilor, de toate felurile - ale tuturor celor care sunt \"ne-aleși\"! Banal!

3. În aceiași notă, de lamentație, valabilă pentru 1 și 2.

Cu regretul că nu mă pot entuziasma la citirea unor astfel de versificații, cu scuzele (de rigoare) pentru frustețea unui comentariu, prea obiectiv pentru anumite orgolii, conchid: \"Nu tot ce se scrie se înghite!\" Sănătate!

Ioan J

Cristian, ai relatat atât de amănunțit, totul, încât sunt convins că tu nu ai fost printre cei osteniți de drum. Interesant! S-a vorbit mult (din câte îmi dau seama) și nu s-a spus nimic. Tipic(al)! Cu prietenie,

Ioan J

Cornel, mulțumesc pentru aprecieri! Mulțumesc și pentru observație! Am să țin cont. Așa e, încerc să subliniez ideea întârzierii producerii vaccinului. Partea simpatică (dacă se poate numi așa o chestie serioasă) e că unii refuză vaccinarea cu vaccinul inexistent. Cu amiciție,

Ioan J

P.S. Am declinat invitația la festivalul de la Cluj, din motive ce țin de serviciu. Îmi pare rău că nu ne putem întâlni.

Laurențiu, să înțeleg că \"merg\"? Așa este! Am subliniat lucrul acesta și în titlu, deși unul dintre organizatori mi-a spus că sunt bune. Cred că era amabil, fiindu-mi prieten. Mulțumesc, pentru lectură și semn!

Virusul este N1H1, gripa este de tip A - cum este și cea veche, de toate zilele (toți anii)! Am să modific, deși cred că se înțelege despre ce este vorba.

Cu amiciție,
Ioan J

Glumeam, desigur! Deși ideea este una interesantă. De ce să dai 2 lei pe timbru când poți da 200 de lei pe tren?! Mulțumesc, pentru lectură și semn! Cu amiciție,

Ioan J

P.S. Poate ne și vedem la Cluj!

Dan Norea, catrenul acesta nu e epigramă! Nu poți forța rima cu găselnițe de felul \"Lordul\" - \"nordul\"! Și dacă o critică, literară, cinstită, poate fi percepută ca fiind înafara unui \"proces de intenție\" - atunci catrenul, în speță, poate fi transformat în epigramă, pentru că o poantă există! Cu amiciție,

Ioan J

Prin aburul, dens, am a-ți spune,
Că nu-ți pot percepe tăria,
Decât în crama, pustia,
Când drojdia curge, în spume!

Cornele, un sfat. Și anume:
Să nu te mai iei după lume!
Cu Nae te pune \"pe bune\" -
Că suflă pe el... și-l răpune!
(Ioan Jorz)

Ca la teatru

E-o scenă din cele mai rare:
Pe loc se aprinde văzduhul
Și-atunci canibalul dispare...
Că Nae-l răpune cu \"duhul\"!
(n.bun)

Scenariu, scenariu... da\' în regia mea!

Se umple de aburi văzduhul,
Tablou-i aprope idilic,
Când Nae-l ucide cu duhul,
Cu duhul acela... etilic!

Cornele, un sfat. Și anume:
Să nu te mai iei după lume!
Cu Nae te pune \"pe bune\" -
Că suflă pe el... și-l răpune!

Primele două mi-au plăcut și mie, pentru că rămân epigrame și dincolo de temă, adică și atunci când nu ar exista informații suplimentare. Nae Bunduri nu le laudă gratuit! Unul dintre criteriile după care se jurizează o epigramă (sau ar trebui să se jurizeze) este și acesta, al \"perenității\" - trece concursul, rămâne epigrama. Felicitări, Ioane!

I.J

Bănuială

Prin junglă,-așa, mai după pom,
Refuză el așa ciolan?!
Eu bănuiesc că, bietul om,
Și-a amintit că-i musulman!

Ioan J

P.S. Nu știu ce să zic, că nu stau să număr silabe, să pun accente etc. Mie mi se pare în regulă ritmul strofei a doua.

Aș schimba titlul și aș conduce epigrama spre poantă astfel:

Unui întreprinzător

Când l-a-nțepat, cu multe ace,
Un medic-șef de la spital,/ O asistentă, la spital,
I-a spus direct: \"Mai mult îmi place
Injecția ... de capital!\"

Rezolvă și ghilimelele acelea, puse greșit (când scrierea e la persoana I-a, pentru că nu te auto-citezi!) și care pot, foarte bine, să lipsească. Rezolvă și cursivitatea, claritatea epigramei. Cu amiciție,

Ioan J

Mulțumesc juriului pentru note, inclusiv domnului Emilian Valeriu Pal, care, pare-se, îmi (re)cunoaște stilul de a scrie! Altfel nu categorisea drept \"grafomanie\" un text pe care alții l-au văzut, măcar, pe podium. Mă bucur că am participat și felicit organizatorii! Am să postez textul și în afara concursului, pentru a avea un feed-back mai nuanțat - la o asemenea scriere poetică.

Ioan J

Poate, chestia aia, cu pisicile, nu era cea mai adecvată, dar, totuși, nu avem niciun punct de vedere, referitor la acest catren, jalnic, subiectiv, nefericit, al unui \"atac la persoană\"?! Sunt editorii de acord cu acest mod, josnic, sub-urban, de a plăti polițe (mai vechi, mai noi) unor useri?! Nu cred! Nu sunt eu cel care a ținut la \"Atelir\", vreme îndelungată, pe autorul unei atât de mari josnicii! Eugenia Reiter, Dan Mihuț, eu mizez pe voi, îmi pun toată încrederea în discernământul ( literar) domniilor voastre! Sunteți scriitori, ce mama dracului, nu vă puteți dezminți de statutul acesta!

Dane, din păcate, ai dreptate! La Caransebeș, la cel mai recent festival de epigramă, așa am procedat. A venit Coajă (Cojocaru Ion) director și consătean cu Toderașcu (sârma unește oamenii!) și ne-a rugat să-i dăm un premiu lui Toderașcu! Ce era să facem? I-am dat, deși omu\' era la, cam, 5,5, notă la care ar fi luat doar niște șuturi în fund, fără intervenția de rigoare! După, la oarece trecere de timp, mai și vine și face \"laragații\" la palmares! Nu i-a spus nimeni cui datorează premiul! Da, ai dreptate! Am fost acolo și nu m-am opus! Astăzi, mi-e rușine! Cu amiciție,

Ioan J

Eugenia Reiter, te văd aproape (chiar susținând fenomenul) de epigramă. Și nu doar pe Agonia, ci și prin alte locuri. Sunt convins că nu cunoști și \"bucătăria internă\" a mișcării epigramatice. Nici n-ai avea de unde să o cunoști! Nu apare în presă. Eu (și Toderașcu, probabil) îi cunosc, aproape, pe toți! După (mai bine de) o sută de festivaluri (de epigramă) cred că am reușit să am o imagine (ne-obturată de \"sentimentalisme\") clară și obiectivă (în ceea ce mă privește) asupra fenomenului. Crede-mă, pe cuvânt, că nu mă intereseză să-i dau peste rât lui Toderașcu, sau altcuiva, fără motiv! Este un minim de rigoare, literară, de la care nu abdic! Regret că, dintr-o pornire resentimentară, ești de acord cu un atac, sub-urban și naiv, asupra mea. Chiar că nu merit! Dumneata, am repetat lucrul acesta (știu) ești scriitor. Te-am citit. Nu pot să cred că ești de-acord cu un asemenea text (al Toderașcului) de slabă valoare tehnico-literară! Scriem aici, sau futem pisici! Opțiunea este a dumitale! Cu stimă,

Ioan J

Nu știu (nu-mi dau seama) unde se poate vorbi de umor în acest catren infantil și revanșard! Așa zisa poantă, cu major-minor (el major și ea minoră) este locul comun al locurilor comune, în epigramă. Despre ce simț al umorului vorbim?! Nu fac parte din categoria acelor care râd, așa, din senin, cum, poate, va fi râs și autorul și, de ce nu, alții ca el. Ce anume e amuzant aici, dar, mai ales, ce anume nu e în consecința unor comentarii ale mele, comentarii pe care mi le asum?! George Călinescu afirmă (în a sa \"Istorie a literaturii...\") că această specie a poeziei (epigrama) este un gen minor. Până și Șerban Cioculescu (de care autorul, aproape sigur, nu a auzit) criticul literar care a fost cel mai aproape de epigramă, criticul literar (de mare valoare) care a încercat să sprijine epigrama, este de acord cu George Călinescu. Am încercat, și am și reușit, de multe ori, să fac loc epigramei, într-o revistă literară (de pildă \"Interferențe\") și de fiecare dată mi s-a reproșat aspectul de facilitate, aspectul minor al speciei. Nici U.S.R-ul nu acceptă opera epigramatică ca și criteriu de admitere în \"Uniune\". Mai precis, nu dă \"doi bani\"! Asta e! Trebuie să ne obișnuim cu asta! Atenție, Laurențiu Ghiță, eu nu mă dezic! Nu cred că mi se poate reproșa, în niciun fel (de către alde Toderașcu and Co) că nu am încercat să fac ceva în sprijinul mișcării epigramatice românești. Îmi stau mărturie numerele din revistele \"Apostrof\"; \"Jurnal\"; \"Cenaclul Artelor\"; \"Renașterea bănățeană\"; \"Redeșteptarea\"; \"Interferențe\" ș.a. Îmi stau mărturie emisiunile realizate, împreună cu Dorina Șovre și Sorin Olariu, la \"Radio 11 Plus\", Radio \"Analog\", Radio \"Timișoara\", Radio \"Europa Nova\" - și lista ar putea continua! Îmi stau mărturie festivalurile de epigramă la care am participat, festivalurile de epigramă la care am fost co-organizator (festivaluri unde l-am premiat pe Toderașcu, pe motiv că e consătean cu directorul casei de cultură, că e băiat bun și nu are bani de deplasare, săpun, șampon de baie, etc.) și membru în juriu. Nu mă poate acuza niciun \"neica nimeni\" de atitudine neprietenească față de epigramă. Eu m-am deplasat, pe banii mei, la toate evenimentele organizate de U.E.R, ne-cerând să mi se acorde o mențiune, la vreun concurs, pe motiv că sunt \"băiat bun\" - dar n-am bani de deplasare! Dacă ar fi fost așa, n-aș fi trecut în palmares și acele mențiuni, \"premii\" de deplasare. Eu nu sunt un \"băiat bun\"! Eu am acuzat-o și pe Elis Râpeanu de plagiat! Un întreg capitol din teza de doctorat a dumneaei este plagiat din V. Funeriu (v.\"Versificația românească\", autor Victor Funeriu, editura \"Facla\", 1976, Timișoara)! Cel privitor la versificație! Cuvânt cu cuvânt. Întâmplător, citisem cartea! Eu nu dau \"doi bani\" pe actuala conducere a U.E.R, pe modul în care au fost marginalizați epigramiști de mare valoare, cum sunt Mircea C. Dinescu, Nic Petrescu, Vasile (Till) Blidaru (aparținând generației \"Urzica\", marginalizat, pe nedrept, de către Sălcuțan, avocat influent în urbea Buzăului) C-tin Tudorache ș.a - specialiști în a detecta și semnala plagiatul, oameni incomozi pentru toți cei care versifică și pastișează/plagiază poantele altora! O poantă, în sprijinul epigramei românești, cu adevărat, ar fi aceea cu corbul transformat în papagal! Poate că autorul (fost pacient al spitalului nr. 9) își va îndrepta coloana vertebrală, post-operație, și ne va lăsa (pe noi) în pace, ocupându-se de alții! De cei care, cu adevărat, aduc deservicii epigramei românești! Mă îndoiesc că va avea acea verticalitate ( ce exclude atitudinea de milog!) necesară unei astfel de întreprinderi!

Ioan J