Poezie
Cântec
1 min lectură·
Mediu
Fluturând spre țărm sufletele
noastre, zdrențuite
ca niște batiste,
așa vom fugi din cetate,
triști și îngândurați și neîncrezători
în cuvânt.
Pentru o mie de ani vom decreta
tăcerea,
până la surparea în noi,
umezite în lacrimi, ca azima frântă
în vin,
ne vor fi tăcerile și visul
fără cădere în somn.
Vom pleca în călătorie
până la capătul ființei noastre,
vom pluti pe ape
înconjurând tânguirea noastră
și frunze veștede de măslin
vor ninge, friabil, în mintea noastră…
Sunet cioplit în lemn este cuvântul!
Iubirea noastră…
cântec înecat!
023.252
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Jorz
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Jorz. “Cântec.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-jorz/poezie/1774212/cantecComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"umezite în lacrimi, ca azima frântă
în vin,
ne vor fi tăcerile și visul
fără cădere în somn.\"
...parca si vad painea (azima) umezita in vinul sfant(de la biserica), indulcit cu miere sau zahar...era o bunatate!Numai ca aici, in acest cantec, totul este trist;sufletele sunt zdrentuite ca niște batiste,frunzele de maslin sunt vestede, ca in final, poemul sa se incheie astfel:
\"Sunet cioplit în lemn este cuvântul!
Iubirea noastră…
cântec înecat!\"
Poate ca altadata, voi citi un alt cantec mai vesel, cu sufletul plin de optimism si bucurie!Ce ziceti?