Poezie

Cantos

1 min lectură·16 martie 2008

Mediu

Fără reverberații, mi-e cântul trist și sloi,

Nu mai am sentimentul de sfâșiere, pur,

Iubirea noastră, tragic, s-a subțiat sub ploi,

Tandrețea, fulger negru, s-a stins pe cerul sur…

Plutim în anotimpul ce sângeră-n hârtie,

Desperecheați și tragici, familie de cocori,

Ce pieptul, pentru pui, cu ciocul și-l sfâșie,

Sfârșind în răstignirea de spin din sicomori.

Petalele în tonuri ce amintesc de moarte

S-or sfâșia în somnul topit în curcubeu

Și ziua-n ochiul nopții s-o săvârși, departe

De putred, scurs spre tine, străinul ochi al meu.

Iubito, alte aripi vor arde-n depărtarea

Nebifurcării-n drumuri, ce nu are revers,

Și valul disperării s-o prăbuși în marea

Înneguratei lacrimi, ce o strivesc în vers.

Și albatroși, sălbatic, vor ciuguli din mine

Ca dintr-o carne macră, ce m-a înveșmântat,

Și cântu-mi, ca o barcă, va naviga spre tine,

Spre țărmuri de iubire, pe care-ai eșuat…

002.188

Ioan Jorz. “Cantos.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-jorz/poezie/1773695/cantos

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.